p.d.s. cu natalie

mai întîi,

Oh, Natalie...

de Mircea Cărtărescu

Pe cînd eram mult mai tînăr mă îndrăgostisem de Natalie Wood
(chiar şi acum cred că dintre toate actriţele
ea merită cel mai mult dragostea mea)
Îmi dau o notă bună
că nu m-am amorezat de B.B., sau, Doamne fereşte, de Marilyn.
ruşinea asta n-am păţit-o.

Dar Natalie Wood e foarte onorabil.
O iubeam pe Natalie Wood,
ne plimam serile împreună în zona Tunari-Dorobanţi-Dionisie Lupu,
o ţineam după umăr iar ea mă ţinea după mijloc
mai ales toamna era foarte frumos.
Nu-i păsa că eram în uniformă de liceu.
"Mircea, îmi spunea, Mircea,
eşti minunat,
eşti tot ce o intelectuală şi-ar putea dori."
"Şi tu, pisicuţo, eşti minunată."
Umblam printre frunzele veştede, nimeni nu ne-nţelegea,
eram prea sensibili, prea diferiţi...
"Natalie, îi spuneam,
o, Natalie, Natalie, Natalie
ce frumos este numele tău... ştii, Natalie,
acum nu sînt nimic,
pe cînd tu eşti celebră, ai o filmografie în spate,
dar am să muncesc, Natalie, ai să vezi, am să cîştig bani..."

Şi serile de toamnă erau aşa triste
şi ochii mari ai frumoasei mele aşa adînci...
Apoi a-nceput să fulguiască
şi tramvaiele făceau flacără verde la contactul cu firele ude
trecuseră ani,
aveam deja glorie, bani şi femei
publicaem la paris şi Chicago
mă mai duceam la "Cantemir" doar din obişnuinţă, din sentimentalism.
Serile mă aştepta Natalie
la poarta liceului, în minusculul ei Porche
cu care ne-nvîrteam extrem de încet pe strada Profetului pe capora Troncea
şi iar pe Viitor.
Ţin minte că într-o seară
a oprit maşina lîngă trotuar
şi-a aprins o ţigare în întuneric, şi cu vocea ei senzuală
(dar răguşită şi îndurerată atunci)
mi-a mărturisit că mă înşelase cu un bărbat. "Mircea, trebuia,
trebuia să îţi spun,
n-am fi putut continua altfel. Ştii,
n-am vrut nici o clipă să mă culc cu Robert
dar e atît de insistent... blonzii ăştia-s cumpliţi...
dar crede-mă, Mircea, crede-mă că tot tu rămîi cel mai bun..."
Am iertat-o.
Ce nu se iartă unei depravate
se iartă unei femei superioare.
"Înşală-mă cu fapta, dar nu cu gîndul", atît i-am spus.

Apoi am plecat în armată.
la Cristi Teodorescu venea aproape săptămînal Daniela.
La Mera venea actuala lui soţie.
Pînă şi lui Romulus i-a venit o dată cineva.
Natalie nu m-a vizitat niciodată.
Duminicile stăteam ca un păcălici la corpul de gardă
şi priveam cum alţii îşi sărută iubitele,
cum le apucă mînuţele peste masă...
la curăţitul armamentului citeam pe furiş "Cinema",
decupam tot ce era despre ea, despre Ea.

Zece ani n-am mai ştiut nimic despre ea. Viaţa ne-a despărţit.
Cînd, acum vreo săptămînă, căutînd benzi de magnetofon,
pe cine văd la "Discul de cristal", pe lîngă Lipscani?
Natalie, Natalie era din nou în România!
Dar cît de îmbătrînită... N-am vrut să-i vorbesc
şi am plecat înainte să mă vadă (afară o aştepta
spălăcitul de Redford, cu Cadillacul)
Nu, supele reîncălzite sînt fade.
Nu, Natalie,
ai ales, de-acum mergi pe drumul tău.

Şi totuşi de ce, cînd m-am întors la vilă,
cele 17 camere mi s-au părut goale?
Prin geamul îngheţat mi-am privit multă vreme piscina
în care plutea o frunză moartă...

(din volumul nimic, ed. humanitas, 2010)

apoi,
din romanul meu preferat de anu ăsta (cu care-am să vă tot bat la cap pînă o să cîştige bookeru):

în care căţelul maf, aflat temporar în casa mamei lui natalie, face cunoştinţă cu ea (cu natalie adică):

"'Oh, how completely sweet'. Natalie lifted me up and involved me in her beauty for a few seconds. I nuzzled her neck and she smelt of some excellent floral thing, Joy, I would have said, yes, Joy by Patou, jasmine, tuberose, a philosopher's notion of the perfect flower*. Her eyes were so dark you felt they must hold secrets, including the darkest secret, but only a perverse dog could speak of anything but life when speaking of Natalia, Mrs Wagner, Natasha, Natalie Wood, in her prime, only months before she starred in both Splendor in the Grass and West Side Story. Her lovely face concealed a nest of hostile feelings; I absorbed that as she stroked me and put me down, the daughter preparing for battle with Muddah and all she presumed to understand. Life is a movie anyhow, but no one played it like Natalie, rolling the dialogue in her mind before she spoke.

* As you know, canines are not so hot with the eyes. Not with colour, anyhow. But our ears and noses make up for it. Unlike humans, we can hear what people are saying to themselves, and we can sniff illusion. The latter capacity makes dogs especially responsive to commercial perfumes."

dacă aş avea de ales între natalie din rebel without a cause şi natalie din splendor in the grass, sigur aş alege-o pe ultima. din cauza asta:



p.s. totuşi, unde e pobby?
p.s.2. atenţie mare. mîine începe sezonu 4 din mad men. hello, sterling cooper draper pryce. may I help you?