dimineţi în care (do you wanna) come walk with me nu mă lasă să plec nicăieri, mă pune să-i cînt versurile pînă cînd le ştiu pe de rost, şi there's a crimson bird flying when I go down on you, şi when the path to your doorway is a pathway of light. o piesă de aburit gagicile, care nu numai că s-ar putea să spună da, dar s-ar putea să spună da de tot.
nopţi în care traduc un teoretician neamţ despre care pînă şi die zeit a zis că-şi cam lasă cititorii pe întuneric. aşa că ascult come undone după come undone, ca să mai îndulcească limba, s-o înmoaie, s-o îndoaie şi să facă din ea plastilină în mîinile mele. în momente dintr-astea, nu mai există nesuferiţi în lume.
Isobel Campbell And Mark Lanegan - "Come Undone" by Some Kind of Awesome
tocma a apărut al treilea album al unuia din cele mai potrivit de nepotrivite duete din istoria muzicii. exagerez. şi ce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu