joi, 15 octombrie 2009

cum a fost

ieri a fost frig. şi azi e. şi de-acuma numa frig o să fie. aşa că primu lucru pe care l-am făcut după ce-am ocupat o masă mare la mţr a fost să ne luăm câte-o tărie mică. nu ştim exact dacă şi cât duhnea spre onorabila asistenţă, dar noi ne-am încălzit şi ne-am pus pe râs (pentru că am venit mai devreme cu vreo juma de oră, deci am avut timp de de miştouri). între timp, sala s-a umplut şi a continuat să se umple, până când lângă uşa de la intrare a ajuns să se-nghesuie destul de multă lume în picioare.
şi-a început. s-au urcat pe scenă radu cosaşu şi paul cernat. cosaşu şi-a scos textele dintr-un plic (multe erau rubrici decupate din dilema) şi s-a pus pe citit. mai întâi cam timid, apoi din ce în ce mai încrezător. despre angoase muzicale, ironie, kant, cervantes, proust, fostul director al cenzurii în faţa standului de ziare postdecembriste, tovarăşul pietricel şi parmezanul, conjuncţii şi prepoziţii, compoziţia chimică a lacrimilor etc. şi s-a râs mult, s-a oftat încet, s-au schimbat priviri încântate. nu ştiu cât a durat exact lectura, dar a trecut extrem de repede. n-au fost momente moarte, lucru surprinzător la o lectură publică, nimeni nu s-a uitat aiurea pe pereţi gândindu-se la ce mai trebuie să cumpere înainte să ajungă acasă. la final, sala a aplaudat îndelung, cu totul sous de charme, şi-a cerut un bis :)
întrebările au venit destul de greu, eram toţi în plicul a4 maro şi scormoneam printre textele de-abia citite, străduindu-ne să nu uităm nimic. paul cernal n-a prea ştiut cum să deschidă discuţia şi cum să modereze întâlnirea. şi-mi pare rău că spun asta, mai ales că îmi place paulcernatul din obs cult. sala a trebuit să se dezmorţească singură din admiraţie şi să îndrăznească să pună mâna pe microfon. întrebări legate de articolele sportive (vasile ernu), de cronicile de cinema, de angajare şi dezangajare (paul cernat, alex matei), de tricoul 10 al naţionalei, de mătuşi, de extremismul de centru. eu, previzibilă cum sunt, l-am întrebat de soarta fiului inexistent. a zis că nu poate să-mi dezvăluie nimic. de altfel, cum a şi explicat mai târziu, îi place să vorbească mai ales despre lucrurile pe care le-a scris deja, e un teren sigur. filip florian a vrut să ştie dacă fiul inexistent e sau nu decreţel (având în vedere data naşterii lui). ce să mai, a fost o întâlnire care i-a fermecat până şi pe cei care nu citiseră nimic de radu cosaşu. despre fani nici n-are rost să mai spun, ei au fost suprafermecaţi şi-au avut impresia, nici mai mult nici mai puţin, că au asistat la un moment istoric (după cum mi-a spus adela g.). jur că nu exagerez cu nimic. pentru mine cosaşu este unul din cel mai buni scriitori români, iar lectura de-aseară o să rămână un mare moment al istoriei mele personale :)
am uitat să spun că în sală veniseră şi domnu ţopescu, cu care cosaşu a şi intrat într-un scurt dialog, şi mihai călin, despre care înainte n-aveam nici o părere, iar acu am una, desigur, bună.
am uitat să spun că nu prea mă pricep să scriu despre-o întâlnire unde toată minunăţia a stat în lectura lui cosaşu, în ironia lui fabuloasă, în autoironia necruţătoare, în blândeţea lui, în replicile savuroase.. textelor lui din dilema (citite de 10 ani încoace) le datorez temperarea furiilor mele ideologice, tocirea răutăţilor, atenţia îndreptată spre lucruri trecute de obicei cu vederea, care au ajuns să conteze foarte mult pentru mine. dar gata, am scris deja prea mult şi trebuie să fim, aşa cum ne-a îndemnat cosaşu aseară, "serioşi şi oameni de cultură" :))

35 de comentarii:

Alexandru spunea...

@Luiza: Merci! Nu pot sa nu-ti spun inca o data cit de mult imi place cum nu te pricepi tu sa descrii asemenea momente istorice :)

zum spunea...

da, da, foarte frumos nu te pricepi tu, Luiza :)
sa stii ca eu sunt un pic verde de invidie, ce mi-ar mai fi placut si mie sa vin acolo

Pobby spunea...

draga seherezada...

pantacruel spunea...

draga amica inexistenta a fiului inexistent al povestitorului de la sosea...

acum pot spune ca a fost ca si cum as fi fost si eu acolo :)

als spunea...

... cum insa eu, care am stat kiar linga seheluizada & pot sa confirm k a fost intocmai, NU mi-am pierdut 'rautacismele' in urma lecturii de cosasu (de la virsta de 13 ani incoace), pot spune k ma bucur k nu au fost duduia zum & dl caligraf in sala... destul k au fost x, y, z - unii (unele), for the wrong reasons :(

luiza spunea...

alexandru, a fost un moment istoric suprafantastic :)

zum, lasă că şi tu mergi la cursurile lui cărtă. suntem chit :)

pobby, şeherezada povestea de nevoie. eu de plăcere. :) (al treilea smiley din trei răspunsuri. ce-o fi cu mine azi?)

panta, dacă veneai şi tu, sigur ai fi pus o întrebare şi s-ar fi schimbat relatarea mea. crecă în bine :)

leo, eu ştiu că răutăţile n-au cum să se tocească la tine. mai degrabă se ascut. mais tu sais que les amities sont affaire de coeur, deci e normal ca mie să-mi placă de oameni pe care tu nu-i poţi suferi şi invers :)

als spunea...

hm, oare kiar exista 'amities' virtuale?! sint foarte sceptic. pina nu trec de 'proba de foc' a realului - in care accepti un om cu rautati cu tot -, nu se poate vorbi decit dspr sim-patii, cred...

serghei spunea...

creca aia de stateau in usa n-au mai putut intra de cat de rotunzi se dau unii.

als spunea...

ouch

Pobby spunea...

nu exista prietenii, nu exista nici patimi, doar lucruri pe care le citesti cu placere, altele care nu te intereseaza, informatii inutile pe care le retii azi si le uiti maine
plimbari la sosea, te mai claxoneaza o masina, iti mai face cu mana un cunoscut s.a.m.d.

als spunea...

@ pobby: e o lume amestecata, asa e; nici 'clubul taranului' nu e totusi kiar un 'club'... (oare numai mie mi se pare hilarissima denumirea asta, de 'clubul taranului'?!)

Alexandru spunea...

@Pobby: Exagerezi : )

mihaelaursa spunea...

suspin pe trei etaje, de sus in jos (adica h-h-h-uf, smth. like that). ca mie nu-mi place deloc-deloc la intalniri din astea, nici la lecturi publice, dar cum le spui mata, maica, parca m-as face niscai padisahul sa-mi spui tu povestile despre. curat seherezada, stie el pobby ce stie...

Pobby spunea...

@als: pai cum sa-i spuna? "claca taranului roman" suna si mai aiurea :)
@Alexandru: in mintea mea rasfoitul blogurilor cu asta se asociaza, o iesire pe un corso virtual
ma mai enervez si eu, scot rautacismele la vedere, ma joc, dar nu-mi iese din cap k lucrurile importante sunt in alta parte
@mihaelaursa: pai stiu, ca m-am visat de atatea ori vizir!:)

als spunea...

@ pobby: clubul muzeului? clubul mtr? exista solutii mai putin perplex-paradoxale...

Caligraf spunea...

@Pobby:

Eu nu pot sa discriminez atit de radical intre "real" si "virtual". Ca doar si vietile noastre din ceea ce numim, de obicei, realitate, contin o cantitate importanta de inchipuire, de vis si de alte ingrediente "virtuale", nu-i asa? : ))) Nu stiu exact ce cantitate.

Daca nu m-as fi virtualizat pe bloguri, poate ca n-as fi avut niciodata ocazia sa stau de vorba cu niste oameni de care-mi place foarte mult. Si asta e o mare bucurie si un lucru cu adevarat important pentru mine : )

Si nu spuneai tu deunazi, atit de frumos, ca "zilele noastre înseamnă de fapt lungi conversaţii"? Ce facem noi pe bloguri? Conversam, nu? : )

Altfel, inteleg perfect ce vrei sa spui.

Pobby spunea...

virtualitatilea celea, inchipuiri si iluzii, visuri si sperante, sunt printre lucrurile importante de care vorbeam si eu
hai sa spunem asa: datorita blogului intalnim potentiali prieteni, care nu ii pot inlocui veci pe cei reali
ba mai mult, mi-e teama de aia care se lauda ca au nu's cati prieteni virtuali
in ceea ce priveste conversatiile... cate dintre cele virtuale au schimbat realmente ceva in tine? cate vorbe te-au lovit in plex? te-ai indragostit de vreun glas blogosferic?
nici iubire, nici ura, nici patima...
un joc, o hoinareala dincolo de orice consecinte, de implicari
si toma de-aia atat de misto!
observa ca nu am folosit deloc atribute precum futil, inutil, etc.

Alexandru spunea...

@Pobby: O sa-ti raspund, desi-mi dau seama ca e cam jenant s-o iau asa pe panta marturisirilor : )

Nu vorbeam de copiii-aia care au o suta de prieteni in lista la messenger sau pe facebook, ce naiba.

Da, am avut citeva conversatii care-au schimbat ceva in mine. Si de indragostit, m-am indragostit, chiar lulea, de citeva "glasuri blogosferice" : ))) M-as fi indragostit, poate si mai lulea, si daca le-as fi auzit in realitate : )

Dar, ca sa ma crezi, trebuie sa presupui ca as avea un oarecare discernamint : )

Pobby spunea...

discernamantul nu il pun sub semnul indoielii
te banuiesc insa de o supradoza de romantism, pentru care nu te condamn, sa ne-ntelegem
uite, intru si eu in zona semi-destainuirilor (luiza, unde esti, soro? de ce nu ne opresti?)
m-am prajit rau cu o prietenie de-asta virtuala
in fata tastaturii oamenii pot juca orice rol
asa ca si eu sunt acum pe aici just for fun
asta nu inseamna, repet, ca nu gasesc lucruri f interesante, f misto scrise la tine, luiza, panta, dragos si altii

Alexandru spunea...

"supradoza de romantism" : ))))))))))))

chiar, si eu ma gindeam ca ar trebui sa vina Luiza si sa ne opreasca, uite ce-am ajuns sa vorbim, oameni in toata firea.

als spunea...

@ pobby: luiza e-n tren, asa k puteti sa va faceti de ris in continuare ;)

Alexandru spunea...

@Pobby:

Să-ţi spun o poveste cu "romantismul", deşi n-are legatură cu ce vorbeam noi.

Povestea e de la Ioana Pârvulescu, dintr-un articol despre corespondenţa dintre Slavici şi Iacob Negruzzi. Slavici găsea că un erou de-al lui Negruzzi nu era de-ajuns de "romantic":

"Eroul dumitale este prea iubitor de rezoane, prea laş ori prea puţin predominat de amor, cînd el stă tupilat lîngă o cruce pentru ca să astepte mireasa. Unde este viforul afectelor? Unde este tăria unei voinţe purtate de pasiuni? Este erou acela care 24 de ore stă nehotărît si apoi leşină? Nu, eroii nicicînd nu leşină. Ei dărîmă munţi, nebunesc, se ucid, dar nu sunt capabili de leşin".

Cred că tu bănuieşti că aş fi prea "predominat de amor", de-asta rîdeam : ))

(În articol mai e o anecdotă savuroasă despre cum cerea Slavici bani cu împrumut :

"Mă aflu într-o desăvîrsită lipsă de parale. Te rog, trimite-mi numaidecît cel putin 3-4 galbeni ca să scap de perplexităţile momentane".

Trebuie să recunosti ca "perplexităţi momentane" e genial : )

Pobby spunea...

@als: eu sper ca luiza e o crestina miloasa si nu ne va judeca prea aspru o:-)
@alexandru: imaginea caligrafului involburat, daramand Ceahlaul in Niagara, "predominat de amor", e mortala!
iar asta cu "perplexitatile momentane" m-a intristat :(
pe praful asta, momentele mele de perplexitate la bancomat sunt tulburator de frecvente

als spunea...

@ pobby: trebuie sa recunoasteti, domnule, k imaginea a 2 barbati de virsta adulta, casatoriti amindoi, vorbind doct & grav dspr amor & romantism in camera (kiar si virtuala) a unei domnisoare care nu e acasa, ci in tren, pe drum, are ceva irezistibil de comic...
or shd i say 'momentan (dar predominant!) perplexant'? ;P

Pobby spunea...

e schita nescrisa a lui caragiale :)

luiza spunea...

domnişoara s-ar plimba mai des cu trenul dac-ar şti că-n absenţa ei se-ncing astfel de mărturisiri despre "viforul afectelor" :)

(apropo de discuţia de mai sus, norocul meu e că, până acu, de cine mi-a plăcut pe-un blog, mi-a plăcut şi-n real life. încă mai aştept dezamăgirile :D )

Alexandru spunea...

Mie mi-e frică să nu-ncep să semăn cu acel Gabriel Liiceanu din declaraţiile de iubire. : )

Gata. De-acuma o să fiu rezervat, chiar rece. Ca după ce se potoleşte viforul afectelor sau viforul în general. Dar să ştiţi că, în adîncul meu, o să rămîn, de fapt, predominat de amor. : )

ana-maria spunea...

Luiza, vreau doar sa iti spun ca I'm a big fan!! la o lacuta revedere (sper!)

luiza spunea...

alexandru, la ce bun să fii "rezervat, chiar rece"? je ne vois pas l'intérêt :)

ana-maria, mulţumesc :)

als spunea...

piccolissima, nu-l mai stirni pe dl caligraf: in cazul dumnealui, kiar e preferabil sa fie rezervat decit 'amportat' de cine-stie-ce transporturi lirice & sentimentale... ;P

ps cuvint de verificat = 'laici'! :))

luiza spunea...

la cât de frig e-acuma, dacă eşti rezervat, îngheţi.

dragoş c spunea...

@luiza - mi-a facut mare placere sa te cunosc si in real.

als spunea...

'in real' e-ntotdeauna mai natural ;)

luiza spunea...

dragoş, asemenea. mă bucur că n-am fost prea fioroasă :)

als spunea...

nu crek ai fost 'fioroasa', dar sint convins k ai dat fiori (= frissons) ;P