ce mai zi

probabil, ultima zi de toamna. ziua in care mi-am cumparat marcovaldo al lui calvino ("orasul pisicilor si orasul oamenilor sunt unul intr-altul, dar nu-s unul si-acelasi. putine pisici isi mai amintesc de vremea cand inca nu era nici o diferenta: strazile si pietele oamenilor erau si strazile si pietele pisicilor, la fel peluzele, curtile, balcoanele si fantanile" etc.), ziua in care am mancat inghetata de réglisse, cu gust de medicament, si, seara, intr-un restaurant inghesuit si familiar, melci cu ierburi aromate, ziua in care am fosnit toate frunzele de pe drum, ziua in care am vazut girafe triste si flamingo (dar nu ursi sau elefanti, pentru ca dormeau), ziua in care nu mi-a fost dor de nimic, dar, mai ales, ziua in care am mers prima data pe bicicleta (una monstruos de mare si de solida, dintr-alea care se inchiriaza la coltul strazii), in parc, in vazul lumii (adica al copiilor care se hlizeau la mine si la ghidonul care-o lua aiurea). am pedalat cativa metri si-am incheiat triumfal, cu o cazatura pe flancul drept si-o accidentare minora. ziua in care am cautat un targ de vechituri si nu l-am gasit - a fost, totusi, o zi atat de frumoasa..