"a murit aşa cum a trăit, cu o discreţie totală." mă termină fraza asta, îmi vine să dau cu ea de pereţi de fiecare dată când o găsesc pe undeva. cum adică a murit aşa cum a trăit? înseamnă că eu, veşnic entuziasmată de ceva, hohotind, chicotind şi făcând gesturi largi, am să mor aşa cum am trăit, adică teatral şi aşa, mai în glumă mai în serios? cu fanfară şi bocitoare? nu stingându-mă, ci izbucnind nervos într-o mie de părţi? sau ca nana a lui renoir, făcându-mi apariţia în capul scărilor, într-un halat de casă aproape jerpelit şi înflorat, ducându-mi mâna la frunte, zicând "ah" şi prăbuşindu-mă artistic pe scări?* sau poate c-am să mă uit în ochii asistenţei ca şi cum ei, cei de pe scaune, ar urma să moară, nu eu? încheind totul cu un tunet? văzând tot felul de lucruri şi strigând pe străzi numele animalelor care vor înghiţi pământul? cu emfază? ca la circ? convinsă că fac o poantă bună?
locurile comune sunt nedrepte. nu-i bine să mori aşa cum ai trăit. vorba lui balzac doi, ar fi păcat să fim consecvenţi când avem atât de puţin timp la dispoziţie.
în orice caz, cred c-am să vreau să-mi cânte dumnealor (în timp ce eu bat ritmul pe dinăuntru, mulţumită că până la urmă s-a terminat cu bine şi povestea asta).
*s-ar putea ca nana să fi zăcut la pat şi să nu fi avut timp să ajungă în capul scărilor, nu mai ţin bine minte.
13 comentarii:
of... FIX la asta ma gindeam si eu aseara!
telepatie, luizo ;)
in fine, ce sa zici... viata e complexa & are multe aspecte, cum ne zice dom nae, iar moartea ii face pe oameni grandilocventi & patetici, cum ne zice don jorge luis (b.)... (cre k am scris la un nr dilema, dspr dorinte or smth, k mi-ar placea sa mor intr-un cataclism planetar... now, HOW grand is that? :)))
probabil k din aceasta dilema nu putem iesi - desi eu tot trag nadejde k SI moartea sa fie 'complexa si cu multe aspecte'.
ps uite, mie mi-a placut cum a ales sa moara cuplul acela de britanici la clinica 'dignitas' din elvetia: quietly in style - pacat k gestul lor a stirnit inevitabilul folclor (anti)religios; de unde se vede k iti poti controla, cu eleganta, moartea, dar nu si ce vine dupa...
eu nu vreau într-un cataclism, să mori la grămadă, ce îngrozitor.. în schimb, aş vrea în somn. oare se poate?
da, asta cu 'la gramada' ma deranjeaza si pe mine, da macar nu mai ramine nimeni pe buza gropii sa te jeleasca - adeseori, ipocrit
ps mie in somn nu mi-ar placea, k cine stie ce visai si ramii cu expresia aia tell-all... 4EVER! ;)
Ba, au contraire, să mori dimpreună cu lumea este cel mai consolatoriu mod de a muri, îl înţeleg pe dl Ş şi cred că ştiu şi cum ajunge un om la acest 'luminiş' în 'discuţia' sa (de-o viaţă) cu moartea. Simt chiar un fel de euforie când mă gândesc la asta - la cataclism. Nimeni în urmă. Toţi, laolaltă, înspre nimic sau în ce o veni Apoi.
sa murim toti de-odata, sa nu mai apuce nimeni sa mai zica "ce frumos e, parca doarme"
sau: ce verde/cenusiu/negru e!
i-a mai crescut si nasu parca?! zici k e pergament...
gizas, comentariile noastre suna deja ca o promotie: ghiceste ce se afla sub capac!
:)
ps. acum mi-am observat analfabetismul lui deodata scris separat. nu stiu ce necurat mi-a luat mintile cand am postat
sua culpa
leo, cristian, raul, v-am înţeles dorinţele. să vedem ce se poate rezolva :D
raul, nu-i bai cu ortografia. la final nu pierzi puncte dacă scrii declaraţia de autodenunţ cu greşeli. de fapt, nici nu ştiu dacă te întreabă cineva ceva. te lasă acolo, în legea ta.
M-au frămîntat şi pe mine toate întrebările astea pînă într-o zi cînd am primit o broşură de la Tranquillité Obsèques. Mă sfătuiau să încep numaidecît să mă pregătesc pentru Marea Trecere, ca să mă asigur că ultimele dorinţe o să-mi fie respectate întocmai şi mai ales ca să nu las pe umerii celor apropiaţi povara funeraliilor mele.
Tranquillité Obsèques îmi promitea servicii adaptate la credinţele şi valorile mele, fiindcă Tranquillité Obsèques ştie că în societăţile pestriţe din ziua de azi există oameni, ca mine şi ca dumneavoastră, care se pot închina la feluriţi Baali şi Astartee şi care poartă, eventual, bijuterii de inspiraţie etnică (j'ai des boucles d'oreilles en ébène massif). Mi-a fost destul de greu să-mi precizez credinţele (cred, în mare, că viaţa e frumoasă şi că după aia nu mai e nimic interesant), dar a fost mult mai uşor cu valorile (”Restul e tăcere” e un film prost, ”Moartea Domnului Lăzărescu” e un film bun) şi cu ultimele dorinţe (să nu mă doară). Am ales serviciile ”Sobriété” pentru că, spre deosebire de serviciile din gamele ”Sérénité personnalisés” şi ”Dignité personnalisés”, nu mai trebuia să-mi aleg urna în funcţie de personalitatea mea, Tranquillité Obsèques considerînd că urna este un obiect simbolic care reprezintă personalitatea fiecăruia. Columbarul, ”qui se dresse en bordure d'un charmant petit étang”, mi l-am ales ”à perpétuité soit 99 ans”. Sînt pregătit.
alexandru, ori glumeşti, ori tocma ne-ai zis c-ai ales incinerarea sobră cu vedere spre iaz. în ultimul caz, după ce trec 99 de ani, unde te mută? :D
Luiza, se poate glumi cu aşa ceva? : )
J'ai tout prévu: după 99 de ani, o să mă mut cu totul în iaz, care o să fie global (ca în Waterworld) - v. Egon, ”Eskimo Woman”.
Trimiteți un comentariu