sâmbătă, 11 aprilie 2009

p.d.s. 4 (înecaţii)

Marine
de Raymond Queneau

Les poissons ont de si jolies têtes
qu'on est obligé de les déplacer fréquemment
à cause des ravages qu'ils font dans le coeur des méduses
Les coeurs de méduses ravagés vont s'échouer dans les ports
sous forme de pétroliers ou de charbonniers
Les méduses elles-mêmes ne sont jamais repêchées
un nouveau coeur leur pousse bien plus grand que le premier
bien plus beau et bien plus vert et bien plus dur
car les méduses ne veulent plus aimer les poissons aux nageoires coupantes et aux ouïes blanches
elles ne veulent plus aimer que le centre de gravité de chaque chose
dans le ciel et sur la terre
Les requins eux ne s'ennuient pas
avec de la toile à matelas
ils fabriquent de jolis draps
pour les noyés astucieux
qui sont accourus vers eux
en mâchant de la verveine
pour se parfumer les veines
non les requins ne s'ennuient pas
ils ont aussi de jolies têtes
pour ravager le coeur des méduses inquiètes

(poemul e din "l'instant fatal" şi-l alesesem înainte să înceapă istoria cu moldova. e cu rechini, meduze, peşti, înecaţi şi, mai ales, cu iubirea pentru centrul de gravitaţie al lucrurilor. momentan, nu mai ştiu unde e centrul ăla. credeam că până când ajung eu acasă, cineva o să spună ceva, organizaţiile or să sară pentru apărarea drepturilor, oficialii or să, ai noştri or.. ca într-o lume normală. lucrurile stau însă din ce în ce mai rău, iar europa se pregăteşte să se aşeze la masa de duminică şi cumpără ouă de ciocolată. muuulte ouă de ciocolată. mă gândesc la băiatul ăsta şi la toţi cei ca el, vânaţii, dispăruţii, închişii, bătuţii, omorâţii. mă gândesc cum românia încă nu şi-a dat seama cât de norocoasă e că a scăpat de comunism. peste câteva zile, o să ne facem şi noi proviziile de ouă de ciocolată şi, baricadaţi în spatele munţilor de staniol, o să ne uităm la televizor. câteva imagini şocante de pe youtube, mesajul teribil de emoţionant al lui dumitru crudu şi, poate, câteva declaraţii aride din partea ţărilor care la un moment dat împărţeau lumea pe hartă. moldova se îneacă lângă noi şi noi nu facem nimic. atunci unde mai poate să fie centrul de gravitaţie al lucrurilor?)

(dac-am fi cinici şi ne-ar plăcea să ne jucăm aiurea, chiar şi când nu e cazul, am zice că ştirea asta - "Ora 18.50: Procuratura moldoveană a anunţat că numele cetăţeanului român arestat la Chişinău este Johnattan Jerusalayem Netanyahu" e şi ea tot un poem. noroc că nu suntem cinici :D)

4 comentarii:

Pobby spunea...

Nu ne-am juca aiurea daca ai posta stirea aia pe post de poem. Suntem aruncati in absurd de nesimtire, interese obscure, gaze din pungi siberiene, oameni care detin o treime din PIB-ul unei tari, de nepasarea imbuibata cu staniol. Sa adaugam si supra-realitatea creata de "aginturi".
Suntem readusi in acel centru de curaj si inocenta. Chiar daca pentru unii cuvintele astea sunt minate de patetism.
Nu ar fi cinic, rasul amar e inca un semn ca ti-ai pastrat mintile cand bestiile isi fac mendrele prin lume.

Alexandru spunea...

Meduzele sînt mai frumoase decît peştii. Îmi plac zilele cînd am iluzia că centrul de gravitaţie al lumii stă în poemele de sîmbătă. : )

luiza spunea...

pobby, aşa cred şi eu, dar am vrut să fiu mai prudentă, să nu scandalizez sensibilii :D

alexandru, detest meduzele, m-au fugărit o vară întreagă în grecia, de n-am putut să înot liniştită. ce-i drept, cu cât erau mai colorate, cu-atât intram mai repede în panică.. şi da, poemul de sâmbătă ne mai salvează din când în când de diverse panici :)

Alexandru spunea...

Nici M. Quéneau n-a reuşit să-ţi schimbe părerea despre ele? Ale lui sînt bune la inimă, nu ne-ar fugări : ))