luni, 6 iulie 2009

luiza albarn


multă vreme am avut un obicei: când îmi plăcea de un băiat, îmi imaginam cum ar suna prenumele meu lângă numele lui. treaba asta s-a întâmplat între 10 şi 20 de ani, n-am mai făcut-o de o grămadă de timp, până aseară, când mi-am adus aminte că cel mai mult voiam un băiat al cărui nume să înceapă cu una din primele litere ale alfabetului. ca să-mi scutesc copiii de replica enervantă pe care orice prof urma s-o spună într-un final: "ei, azi o să schimbăm puţin foia, începem ascultarea de la sfârşitul catalogului". la sfârşitul catalogului eram eu, litera v, veşnic pedepsită pentru poziţia ei în alfabet. pe damon îl cheamă cu a şi am şi stat la 10 metri de el ieri seară.
m-am îmbrăcat drăguţ, cu rochie, sandale and co, crezând că o să fim toţi obligaţi să stăm jos, pe treptele din amfiteatru. când am ajuns la fourviere, am văzut că multă lume se adunase în faţa scenei, deci ne-am oprit şi noi acolo. amfiteatrul s-a umplut până la ultimul loc (normal, doar a fost sold out în 2 ore), mă uitam la tipii şi tipele alea care urmau să STEA AŞEZAŢI tot concertul blur şi mi s-a făcut milă de ei. în fine, începe concertul, delir total pe she's so high. damon zice bonsoar, îşi cere scuze că e răguşit pentru că "I've done a lot of shouting in the last few days" (da, era foarte răguşit, dar tot a cântat demenţial), se aud primele acorduri de la girls and boys, nebunu ăsta de damon sare şi aleargă şi face ca toţi dracii (chestie pe care a continuat s-o facă tot concertu), şi, da, uitasem de treaba asta, pogo! primu gând care-mi trece prin minte: să nu cumva să-mi cadă ochelarii de pe nas, să mi-i calce lumea în picioare şi să nu mai găsesc nimic din ei, cum am păţit într-a noua, la un concert viţa de vie din timişoara (toate alea 14 ore cât a durat drumu cu trenu spre casă am inventat şi reinventat o scuză pe care să le-o spun alor mei..). al doilea: să mă ţin strâns de geantă, în poziţia de apărare, şi să sar şi eu cu toată lumea. a mers. însă din cauză că pogo-ul era aşa, ca un val la mare, şi pentru că eu eram numa cu ochii la damon, am ajuns nu ştiu cum foarte aproape de scenă şi departe de prietenii mei. al treilea gând: dacă aşa a fost la boys and girls, cum o fi oare la song 2 :D
ca să rezum puţin, setlistu a fost la fel ca la glastonbury, i-am cântat şi lunii, ne-am şi ţinut de mână, am şi sărit ca sălbaticii, ne-am împrietenit cu poporul britanic (eu, cel puţin, când am fost luată de după gât de trei brits la vreo 30 de ani care ştiau toate cântecele pe de rost cap coadă), am ţipat până am răguşit, am cântat şi tender şi bettlebum şi for tomorrow şi tot ce mai vreţi dvs. pe graham l-am văzut mai puţin, era fix în partea opusă a scenei, dar avea acelaşi aer de puşti din ultima bancă, alex săracu şi-a luat tricou alb (după ce guardian a scris că singurul minus al concertului de la glastonbury au fost petele de transpiraţie de pe tricoul lui). şi-au făcut de cap toţi 4 ca o gaşcă de adolescenţi geniali pe care i-au trimis părinţii în tabără. nu degeaba a zis presa că-s the best new band of 2009 :)
damon a fost ceva de speriat, a cântat tender cu solemnitatea unuia care vorbea despre încălzirea globală, s-a învârtit cu portavocea pe scenă până când am crezut că leşină (de fapt, mai degrabă aş fi leşinat eu), zici că l-ar fi luat din videoclipul de la song 2 şi l-ar fi adus direct la lyon, i-a luat ochelarii lui graham (neverosimil de mari şi de pătraţi) şi şi i-a pus pe nas cât a cântat country house, s-a uitat la el şi i-a zis 1 2 3 înainte să înceapă sunday sunday, a făcut crowd diving sau cum se cheamă chestia aia când eşti atât de tare încât plonjezi de pe scenă pe braţele spectatorilor tăi, a zis (aici am muuurit de râs), je suis ça va (probabil traducerea lui la i'm ok), l-a pus pe alex să vorbească în franceză (săracu, a zis că el e prea fericit ca să mai spună ceva), a zâmbit când cântam toţi în cor ca şi cum noi îi făceam lui un cadou şi nu invers. ce să mai, damon e cel mai tare. eu n-am avut pancartă dintr-aia cu inimioare şi nici n-am stat atât de în faţă încât să dau mâna cu el, da mi-am luat 3 insigne cu blur şi-o să le pun la fiecare geantă, în caz că damon trece pe lângă mine, să ştie despre ce-i vorba :) ce să zic, are 40 de ani, dar mi se pare mai cool ca niciodată. şi şi mai sexy.
sonorizarea a fost impecabilă, adormiţii ăia care stăteau jos s-au ridicat şi ei la bisuri, pernele gonflabile au zburat în faţa scenei şi pe scenă (tipii din echipa tehnică ieşiseră pe scenă ca să vadă minunea, mii de perne roşu cu verde care zburau prin aer), şi cum blur cred că e una din puţinele trupe care poate să cânte piese pentru un stadion întreg de fotbalişti, dar şi pentru un stadion întreg de iubite de fotbalişti, declar că blur-ul de aseară a fost cel mai bun concert pe care l-am văzut până acum (cohen iese din discuţie, el e oricum dincolo de orice comparaţie).
aşadar, am văzut stones, dylan, sigur ros, glass, blur ş.a. mai vreau waits, jarrett, the national. după care e posibil să mor mulţumită.

aşa a fost the universal la glastonbury, acu câteva zile. cam la fel a fost şi la lyon, un glastonbury în miniatură şi ceva mai franţuzit:

update: damn you, british broadcast corporation care vânezi videoclipurile pe iutub ca să nu le mai pot vedea eu cu toţi prietenii mei! n-ai nici o grijă, înregistrările de la glastonbury sunt deja pe net şi de-al naibii o să le pun pe trilurilu şi pe trasnfer punct ro, numa aşa, ca să-ţi sap sistemu şi să mori de ciudă.

până atunci, am primit o poză genială de la mala, făcută zilele trecute la londra (unde s-a dus să vadă blur):

poza asta e încheierea perfectă. începe cu luiza albarn şi se termină cu "never found" :) thanks, mala.

14 comentarii:

pantacruel spunea...

mai luizo, tu ma faci de fiecare data sa mor de ras!
eu chiar am avut cosmaruri cosmaresti din cauza catalogului, unde eram pe prima pagina si saream mereu in albul ochilor profilor.

nu mai spun ca ma balbaiam ca un tractor stricat, cand eram mai mic, si scosul la tabla era echivalent pentru mine cu o noua condamnare la moarte! nici nu mai stiu de cate ori am murit in generala!
of, of, iara mi-ai amintit de toate astea! :)))

pantacruel spunea...

sa nu uit despre concerte.

nici nu iti inchipui cat te invidiez (urasc?!)pt sigur ros si glass :p
si vorbesc serios!
pe stones i-am vazut si eu (fenomenali), pe dylan si blur mi-as dori, insa cel mai tare concert pe care l-am vazut a fost muse-ul de la bucuresti (brett anderson in deschidere). asa show si muzica nu cred ca voi mai vedea undeva candva. (poate, dar nu sunt convins, doar la u2, daca voi avea sansa vreodata...)

als spunea...

SUPERtare 'luiza albarn'!
nu'sh dk nu e 'luat', dar in fond mai exista si divortul... ;)

ioana spunea...

Of Luiza, eu eram la inceputul catalogului si era oribil...profesorii mei nu vroiau sa o ia de la coada niciodata :((
pogo imi aduce numai amintiri din music pub si nu neaparat placute. cand sari de pe scena fiidnca esti smecher si cool se cheama stage-diving.
de concerte te invidiez... eu am un fel de fobie de multimi asa ca nu pot sa merg la concerte si evenimente unde sa fiu eu intre muuuuulti oameni fara sa fac atacuri de panica .... dar sa stii ca o sa ascult si eu blur ca mi-ai facut pofta.

catalanus spunea...

Je suis ça va, aussi :))
Chiar mă întrebam dacă voi citi şi un review la un live Tom Waits. (Eu ascult fix acu "Rain Dogs" din 1985.)
Cît despre fanteziile din tinereţe, eu alăturam prenumele iubitelor mele numelui meu (vezi, poate mă pîrăști știi tu cui, ha ha)...

luiza spunea...

panta, nu eşti singurul de la care vine ura valuri valuri. nu ştiu ce-am să mă fac..
(am auzit şi eu de muse-ul ăla de la mai multă lume)

leo, toată ziua am suspinat după el. poate poate am noroc şi ajung în anglia.

ioana, eu am fobie numa de gândaci. aşa că la concerte pot merge liniştită. ce bine că ţi-am făcut poftă de blur:)

cătă, vaiiii, cât de tare ar fi să-l văd pe waits.. (nu-i spun ştiu eu cui, da încă mai faci chestia asta cu numele şi prenumele?:D)

als spunea...

fata, anglia-i mare, important e s-ajungi in patu damon-ului & de-acolo, cu el de minutza, la altarul domnului! ;)

mala spunea...

Damon Albarn a scris un album intreg de suparare ca l-a parasit gagica- Democrazy. Iti dai seama ca daca te duce la altar trebuie sa-ti dedice macar un dublu-album

vera spunea...

pe mine ma chema, mai demult, vera rose :P

als spunea...

atunci ar fi tbuit sa te casatoresti cu tom k sa devii vera cruise ;P

luiza spunea...

leo, :D

mala, mă mulţumesc şi cu un single nou (blur sau gorillaz), numa să fie deluxe edition.

vera, da, ce-o să ne mai facem cu numele astea secrete când o să ne cheme popescu?

Hiacint spunea...

Luiza, eu zic să ucizi această pasiune înainte de-a ajunge la altar, tipul ăsta are un zîmbet ciudat. Ar putea fi criminal în serie :D

luiza spunea...

hiacint, tot ce se poate. da ştii cum e cu criminalii în serie, nu se-ating niciodată de nevastă :D

uite, un criminal în serie cu joben:

http://www.lookforward.com.au/uploads/20080207/1bd7b108-e311-43d0-9f6d-08d7f20718d3/damon%20albarn.jpg

:)

catalanus spunea...

Nu mai practic sportul ăla cu numele, pentru că era să se întîmple pe bune, şi atunci n-aş mai fi cunoscut-o pe ştii tu cine :)...