de-aici.probabil c-ar trebui şi eu să fac ca demostene ca să pot lucra temeinic. problema e că nici demostene, nici ibsen şi nici cheever n-aveau internet. degeaba-ţi mai razi acu juma de cap, dup-aia poţi să stai pe net şi s-aştepţi să-ţi crească la loc. a, şi de ce scria hugo gol? că pe cheever mi-l mai imaginez în subsol (şi în izmene), da pe hugo, poetu profet, gol goluţ în aşternuturile lui bordeaux nu.
enfin, passons. după ce-am terminat un oarecare lucas, care e o culegere de delicii textuale (unele destul de oulipiene şi de italocalviniene), mi s-a făcut poftă de mai mult cortázar şi-am luat la recitit şotron. ocazie cu care mi-am reconfirmat opinia (exprimată în exact aceeaşi formă neacademică la un seminar din anu 3), cum că şotron e pur şi simplu o mărgică strălucitoare numai bună de slăbit vigilenţa coţofenelor (adică a cititorilor). iar cortázar a ştiut ce face când şi-a gândit romanul aşa. (trec peste consideraţiunile legate de haos, mandale, destin şi alte treburi dintr-astea.) cred, de fapt, că julio e cu adevărat genial în proza scurtă (are câte şi mai câte proze, cum să zic, perfecte..) şi că şotron fascinează mai mult prin găselniţa scructurală decât prin altceva. nu neg, romanul are pagini excelente, pagini care-ţi taie răsuflarea, dar tot angrenajul romanesc mi se pare destul de fragil.. sper să n-aruncaţi cu pietre în mine pentru că spun asemenea blasfemie, cine ştie, poate doar mi se pare. oricum, cortázar rămâne pentru mine unul din scriitorii favoriţi, iar rândurile pe care le-am scris mai sus sunt o formă de capriciu pe care numai împătimiţii veritabili şi-o permit :)
ah, mai era ceva. j'accuse! îl acuz pe cortázar şi pe alţi câţiva scriitori geniali că mi-au amestecat în cap poveştile lor cu poveştile mele şi m-au împins, de-atâtea ori, să-mi doresc să mi se-ntâmple lucruri ca-n cărţi şi să fac, ca maga în capitolul 5, literatură (uneori chiar foarte proastă):
aşadar, prima lor dată, într-un hotel de pe rue valette:
"Maga încercase inocent să facă literatură, să rămână lângă fereastră prefăcându-se că se uită în stradă pe când Oliveira verifica cremona de la uşă. Trebuie să fi avut un scenariu dinainte gândit în legătură cu poveştile astea, sau poate i se întâmplau mereu în acelaşi fel, mai întâi îşi lăsa poşeta pe masă, îşi căuta ţigările, privea în stradă, fuma trăgând adânc în piept, lansa vreun comentariu despre tapet, aştepta, bineînţeles că aştepta, făcea toate gesturile necesare pentru a-i da bărbatului rolul cel mai bun, pentru a-i lăsa tot timpul iniţiativa. La un moment dat izbucniseră în râs, era prea caraghios. Aruncată într-un colţ, plapuma galbenă rămase ca un manechin diform sprijinit de perete."cum nici unei femei nu i se întâmplă lucrurile "mereu în acelaşi fel", e clar că era un fel de scenariu, că maga făcea literatură din introducerea la prima ei noapte de amor cu oliveira.
(tocma mi-a trecut prin cap că aş fi putut păstra treaba asta pentru enţiclopedie. să vedem să vedem.)
vă las, mă duc să mă îndeletnicesc cu "pe neaşteptate, dragoste" (philip roth a zis despre appelfeld că are “the playfully thoughtful air of a benign wizard”.. şi-am găsit în nyt o conversaţie între cei doi, pe care-o păstrez în chip de epilog. de altfel, "the origins of Operation Shylock lie in a trip Roth made to Israel in the late 1980s to interview Appelfeld for The New York Times." ce-mi mai place când se potrivesc lucrurile aşa de frumos. a, iar appelfeld e născut lângă cernăuţi..) spre ruşinea mea, n-am citit nimic de appelfeld, dar, promit, peste câteva ore, onoarea nu-mi va mai fi nereperată.
şi-acu ceva vesel, o maga şi un oliveira indie :)
The Hoof & The Heel - "Fireworks" (NSFW) from Bryan Schlam on Vimeo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu