sfat

luaţi un francez mic, ca dna bruni.
şi pe mine iertaţi-mă că n-am mai dat pe-aici. în general, să ştiţi că nu mai pot de bine :)
oricum, promit că am să revin cât de curând cu leapşa funerară de la zum, cu şosete, flori, fete şi băieţi.

până atunci, ce altceva decât the national.
1. în nytimes, pagini întregi despre the national. http://www.nytimes.com/2010/04/25/magazine/25national-t.html?pagewanted=1 pure delight. după treaba asta, pot să fac pauză de uncut măcar o lună. şi hai odată cu 11 maiul ăla şi cu albumu, că oricum l-am învăţat deja pe de rost de pe streamu nyt şi n-are nici un rost să mai aştept. în orice caz, high violet e printre cele mai bune albume ale lui 2010. fără discuţie.
2. gq bagă rockerii în costume. şi pe the national. http://www.gq.com/style/suit-guide/201005/rock-the-suite-2010?currentPage=2

am adunat un milion de poveşti pe care le-am tot rescris în minte, gândindu-mă că-s bune de blog. or să rămână la mine în minte, literatura mea de sertar, secretă ş.a.m.d.

azi am văzut pe calendaru mânăstirii stavropoleos că-l sărbătorim pe mucenicul dada. tzara oare ce părere are?

şi, dacă sunteţi din bucureşti, vă sfătuiesc să plecaţi de 1 mai unde veţi vedea cu ochii, pentru că eu rămân aici şi aş vrea să mă plimb printr-un oraş gol-goluţ :)

a, şi când m-am întors de la iaşi duminică, am citit în tren un bukowski întreg, pe care vi-l recomand şi dvs. (cum pune el degetu lui plin de tutun pe toate rănile noastre, ceea ce nu poate să ne facă decât mult bine, combinat cu ceva greaţă şi disperare): http://www.scribd.com/doc/28752524/Bukowski-Charles-The-Days-Run-Away-Like-Wild-Horses-Over-the-Hills-1969

dacă tot veni vorba, charles cu the last days of the suicide kid: