azi e ziua lui gellu naum, athanorul nostru al tuturor, la căldura căruia ne-am topit, am dormit şi ne-am trezit transformaţi în ce-am ştiut noi mai bine. unora chiar le-au crescut crengi, alţii au învăţat să citească pe întuneric, iar alţii s-au apucat de făcut cafele "pentru cei instalaţi mai de mult în pămînt".
o cafea e şi "călătoria cu stelică", poem care-ar fi putut la fel de bine să se cheme "aceasta se chema prietenie":
p.s. peste 5 ani o să fie centenarul gellu naum. sper că usr-ul se gîndeşte deja cam ce-ar fi de făcut..
5 comentarii:
dragul de el
si ce frumos din partea ta k ti-ai amintit - k dinspre partea usr-ului, slabe sperante...
ps cd n vdm o sa-ti povestesc o 'coincidenta' intimplata azi ;P
(legata de gellu bien-sur!)
o placuta, adica? se rezolva!
leo, m-a ajutat cineva să-mi amintesc:)
shalimar, :))
eu sper că un centenar merită mai mult de-o plăcuţă. la o adică, plăcuţa pot s-o pun şi eu..
hm, am un cd cu batarnul citindu-si poemele... nu usr-ul trebuie sa-si aminteasca numele lui gellu naum (ar fi o impietate in fond, pentru ca l-au ignorat perpetuu) si fiecare ins care avand chef sa citeasca o poezie trece peste Eminescu, trece peste Stanescu si alege Baraca de tir,,,
PS :als - ramane cum am stabilit, punk
kaos moon, eu te-nţeleg, da înţelege-mă şi tu pe mine. aş vrea să se facă un eveniment din centenarul ăsta, să iasă o ediţie a operelor complete şi-un documentar, să se se facă un festival internaţional de poezie suprarealistă, să citim în parcuri şi-n avioane zenobia, să se joace din nou insula la teatrul pentru copii, să mergem să botezăm toţi pinguinii tenori din lume, să facem din calea şearpelui o carte cult, să ne-apucăm de căutat metale în pădure la băneasa, să avem grijă de pisicile de la comana şi aşa mai departe.
în 2009 s-au împlinit 50 de ani de la moartea lui boris vian. nici n-are rost să explic cam cîte chestii borisvianiene s-au întîmplat tot anu în franţa..
Trimiteți un comentariu