generalul patinează

(foto adrian serghie)

pencă iar stau cîteva zile la iaşi, aşez aici un text de la 1928 despre o cofetărie de pe strada mea. cofetăria asta a fost redeschisă acum cîţiva ani, dar are în comun cu cea veche doar numele şi adresa (şi aia aproximativă). în rest, e o cofetărie oarecare, cu prăjituri oarecare, cu umbrele peroni şi pateuri cu ciuperci de conservă. nu mă miră că proprietarul nu şi-a dat silinţa să caute reţetele de-atunci şi să-şi umple galantarul cu altceva decît banalele amandine şi boeme.
dar să nu ne-amărîm:

George şi Tuffli
(1870 - 1900)

Sînt ani de atunci (din 1870, după cum arată şi însemnarea de pe firma cofetăriei George), de cînd doi elveţieni, George şi Ricgard Tuffli, au deschis la Iaşi o cofetărie în Str. Lăpunşeanu - foasta strada Mare - care, încet încet, a mers progresînd, atrăgînd întreaga societate ieşană. Şi George şi Tuffli erau foarte simpatici şi prin felul lor de a fi, au ştiut repede să'şi facă numai prieteni. ACeastă cofetărie nu şi'a schimbat niciodată localul şi există şi astăzi sub forma de "George", deşi este condusă de alţii, din str. Lăpuşneanu, care a fost însăşi proprietatea lui George. Cofetăria , neavînd destul loc pentru a instala mese pe trotuarul strîmt, se vedea în timpul verii pe cînd erau tovarăşi cei doi cofetari, un şir lung de cupele şi trăsuri din cele mai elegante, care începeau de la foastele case Mavrocordat şi mergeau pînă'n dreptul fabricei de apă gazoasă a fraţilor Konya.
În cofetărie era numai eleganţă şi lux. Care mai de care se'ntrecea a se distinge, cucoanele prin toaletele lor splendide, domnii, înmănuşaţi şi jobenaţi, curtenitori şi galanţi...
Numai la această cofetărie era îngăduită intrarea elevilor de la şcoala militară şi dela diferite şcoli secundare.
Dumineca şi sărbătorile cofetăria era plină de elevii şcoalei fiilor de militari, cari umpleau sala dinspre stradă.
Mai tîrziu, Tuffli s'a despărţit de tovarăşul său, deschizînd o elegantă cofetărie sub Jockey-Club.
Curînd, cofetăria aceasta a devenit locul de întîlnire al ieşenilor. Aici în timpul iernei, se adunau membrii cercului patinorilor, de sub preşidenţia generalului Şerban Pascu. După ce se isprăvea patinajul, după orele 5 seara, cu toţii încălziţi şi îmbătaţi de aerul... rece, veneau la Tuffli. În jurul mai multor mese, în frunte cu generalul Pascu, luau loc toţi patinorii.
Băeţii cari serveau, îmbrăcaţi curat, ba chiar eleganţi, servind frumos, urmăriţi în toate mişcările lor de privirea serioasă a bătrînului Tuffli care şedea nemişcat într'un colţ de cofetărie, începeau să înşire pe mese, pe tăblii strălucitoare, diferite prăjituri, bombănărit, ceai, cafea, pateuri. Alţii, în urma lor veneau cu băuturile: acestea numai pentru domni. Pe atunci nu beau şi nu fumau prin cofetării, decît numai bărbaţii. Se aduceau sticle veritabile de Malaga, Portho şi liqueruri, neprefăcute şi nefabricate aici la noi, ca astăzi...
Cu muncă şi cu cinste şi George şi Tuffli, fiind oameni economi, au adunat o avere frumuşicăavînd amîndoi vii frumoase, case în oraş şi cîte un nume negustoresc demn.
Batrînul Tuffli era un om foarte bun. În după amezele zilelor de vară, se aşeza în faţa uşei cofetăriei şi împărţea bomboane copiilor cari treceau pe stradă; le împărţea cu drag şi cu toată inima.
Fiul cel mai mare al lui Tuffli, care a continuat meseria tatălui său, pe acelaşi loc - unde şi astăzi mai dăinuieşte sub o altă firmă - are astăzi o cofetărie mare la Cluj. Fiul cel mai mic, absolvent al şcoalei comerciale din Iaşi, este astăzi funcţionar la ministerul muncii.

(Rudolf Şutu, Iaşii de odinioară, vol. 2, Iaşi, ed. Viaţa românească, 1928)

şi ca să nu ne amarîm deloc, ba chiar dimpotrivă, o poză cu truman, la rockefeller center, în 1959: