duminică, 8 august 2010

never tired never sad never guilty

I want you, ascultată de sute de ori în ultimii ani. are 2 minute şi ceva. ori cinci sute să zicem, se fac muulte minute transformate în ore, care-or să se transforme în zile (pentru că eu nu renunţ aşa uşor la piesa asta) şi, poate, dacă o să trăiesc suficient, o să constat că un an din viaţa mea am ascultat the silver saxophones say I should refuse you, sau the saviors who are fast asleep, they wait for you şi-aşa mai departe. o să pot zice, de fapt, c-am avut o viaţă frumoasă..



(şi mi-e aşa dor de heath)

4 comentarii:

vera spunea...

preferata mea din filmu' asta (care e si el la rindul lui preferatu' meu) este asta: http://www.youtube.com/watch?v=9Ha1eqHDu_w
bine, nu pot sa zic c-am petrecut atitea ore ascultind-o, dar pe-aproape :)

luiza spunea...

o, da, cate b. e magnifică.
iar malkmus îl cîntă chiar bine pe mr. jones :)

als spunea...

hm, nu stiam dc nu recunosc filmu din care etc - pt k n-am stat pina la episodu cu heath ;P
mi s-a parut (filmu!) sooo boring & pretentious... da acum, vazind episodu asta, pot spune k todd h. a facut un clip misto :)

luiza spunea...

mie mi-a plăcut mult, l-am văzut de două ori şi am chef să-l mai văd o dată (asta şi pentru că mă apucă mereu cîntatu în timpu filmului). e făcut după chipu şi asemănarea lui dylan, aşa cum şi the life and death of peter sellers era croit după felu de-a fi al lui sellers.
aşa că da, e pretenţios, chiar snob, da plictisitor nu e deloc. probabil că tre să fii fan dylan..