marți, 20 iulie 2010

cum fu la bistritz

pesemne că (mereu am vrut să-ncep aşa o postare, dar nici una n-a meritat efortul) s-au întîmplat cu adevărat lucruri la bistritz dacă eu am dormit ieri non stop, iar azi mi-am mai rezolvat din treburile lăsate deoparte ascultînd de două sute de ori lying a martinei. last.fm-ul meu e în pragul unui atac de panică.
am fost singura ne-poetă dintre participanţi, un copil lăsat să alerge printre galantarele cu dulciuri şi să-şi aleagă de-acolo drajeuri, jeleuri şi amandine moi. am primit în 4 zile bucurii cît pentru 4 ani. k. zicea că să nu exagerăm, uite că nu exagerăm şi chiar aşa e. dacă festivalurile de poezie trebuie să existe, atunci neapărat să fie ca cel de la bistriţa. în fine, mă cunoaşteţi deja, mă entuziasmez uşor şi nu prea se poate pune preţ pe ce spun. dar de data asta vă rog eu mult să mă credeţi. un pas mai departe dacă fac şi o să ziceţi c-am inventat totul şi că vai ce e cu siropul ăsta. nu-l fac şi spun aşa, într-o ordine dezordine:

marin mălaicu-hondrari. un om cu adevărat bun, aşa cum nu se prea mai găsesc nicăieri. şi c. îi seamănă întocmai.
adela greceanu. sora mea cvasi. ar trebui s-o auziţi cum cîntă summertime pe la 3 dimineaţa, pe terasa unui club house unde ne-am cam lăsat pieile de-atîta dans şi prosteală.
ana dragu. o frumuseţe de împărăteasă romană, genul care-ar fi condus imperii numai clipind de două ori.
doina ioanid. mai tînără decît toţi tinerii de la observator.
miruna vlada. în sfîrşit cineva care rîde mai tare ca mine. deşi cred că ea crede acelaşi lucru despre mine.
răzvan ţupa. ar trebui să li se interzică poeţilor să aibă gropiţe. atîta am avut de zis.
claudiu komartin. cu vocea aia a lui poate să îmblînzească şi leii.
radu vancu. bonom şi blînd. musai să-l auziţi spunînd bancuri. şi cîntînd.
white noise. de fapt, e blue noise, pencă se-mbracă mereu în albastru. şi ne-am cam împrietenit.
gabriel daliş. are în el ceva care linişteşte apele, pe toate.
dan coman. el şi mara.
ştefan manasia. un munte de om, cred că ar fi putut să-l joace pe spartacus dacă şi-ar fi pus mintea.
rareş moldovan. nu ştie ce comentarii făceam cu fetele de la engleză în anul I de facultate..
cristi cotarcea. if jesus was a clown.
ioana nicolaie şi mircea cărtărescu, amabili şi deschişi, păşind atent printre noi.
ana şi camelia toma. aproape surori.
florin partene. sau ce frumos e omul. sau hîp hîp (aşa ne-a spus că sforăie ştim noi cine). sau toţi sîntem o pulbere fină şi din delicateţe plutim în lumină.

mi-am luat laptopu cu mine ca să scriu în fiecare zi. numai că wirelessul (de la hotelul de alături) nu ajungea pînă în camera noastră de la etaju trei. din cauza asta, mi-e imposibil să scriu acu despre ce-am jucat în cuşetă la venire (şi cum n-am ghicit eu că sînt fuego), despre o gafă care era să strice totul dar n-a stricat nimic, despre cum ne-a trecut prin cap să închiriem o casă în bistriţa, despre piesa jucată de deţinuţi (text scris de claudiu komartin pornind de la un atelier ţinut la penitenciar la începutul anului), mai emoţionantă decît toate piesele de teatru văzute în ultimii ani, despre lectura poeţilor în faţa deţinuţilor - ascultători exemplari de poezie, despre cum am lăsat o monedă de 10 bani acolo şi răzvan a zis că dacă laşi ceva în urmă, o să te întorci sigur şi că să am grijă de cine mă amorezez, poate o să aduc pachete peste pachete la penitenciar, despre plimbările noaptea, în grup întins pe trotuare, despre poante şi farse mici, despre lecturi, lansări, concerte (partea asta o să apară oricum în dilema de săptămîna viitoare), despre cum poţi să ţii umbră unei pisici negre dacă ai rochie albastră, despre gesturi de prietenie neaşteptată şi replici care te fac praf de atîta bunătate, despre cum auzeam din cînd în cînd "în puii mei" şi credeam că sînt în "apropierea", despre soprane cu gîtul lung şi clarinetişti cu bretele, despre o mie de alte lucruri.

noroc cu marius la dezbaterea despre bloguri pe care trebuia s-o moderez, era acolo un domn care s-a răstit la mine şi, dacă nu era marius, probabil că domnul ar fi zburat pe fereastră. în orice caz, mai rar îi auzi pe radu vancu, white noise, ioana nicolaie, mircea cărtărescu, marin mălaicu, doina ioanid ş.a. povestind despre bloguri.

la bistriţa n-am mai fost undercover. toată lumea a aflat că sînt fata lui lucian, iar eu m-am bucurat teribil. în liceu eram "fiică de poet" şi asta prindea destul de bine la băieţi. dup-aia m-am mutat la cluj şi m-am pierdut puţin. mai nou, sînt şaluleşarpele şi tot felul de alte şaluri.

veste primită de la tata sîmbătă. am debutat pe coperta a patra. coperta e a celui mai nou volum de versuri al lui radu andriescu, un poet la care ţin mult de tot. între liviu antonesei şi cosmin ciotloş, o să găsiţi cîteva rînduri de-aici. nici nu ştiu cum să mulţumesc. e încă o dovadă de generozitate în faţa căreia mă fac mică de tot.

o să mă-nţelegeţi, sper, dacă mă opresc aici. mi-e teamă să nu mă port indecent cu bucuriile mele şi să le las să se zaharisească aiurea. oricum, presimt c-o să mai tot povestesc despre bistriţa. concluzia e că se scrie foarte bine, că poeţii sînt nişte oameni foarte mişto şi că poezia chiar nu e un moft.

apropo de asta, încep să aşez în colţul din dreapta sus un volum de poeme în care cred. :pînă mereu al lui gabriel daliş va sta acolo pînă apare un nou volum cel puţin la fel de convingător. şi despre gabriel o să mai scriu, căci a cam fost pentru mine descoperirea de la bistriţa.
la fel, ce bine că a apărut primul număr din poesis internaţional. e-atît de consistent, încît ar trebui să-l recomand integral. nu numai că arată bine, dar e plin de lucruri care trebuie citite. revin după ce-l răsfoiesc cum se cuvine.

poze şi hlizeli, zilele viitoare.

iar pobby unde e?

şi o veste proastă, ca să n-avem impresia că totu e definitiv minunat: http://blog.griffon.ro/2010/07/editura-curtea-veche-sub-asediu/

whitenoise, ai legătura:)

22 de comentarii:

white noise spunea...

am preluat legatura, dar eu doar ieri pe la ora asta reveneam acasa. povestesc si eu, dar va mai dura un pic
uite aici melodia de care-ti ziceam, sa vezi cat de albastra sunt:
http://www.youtube.com/watch?v=i91gCvY2koU&feature=related

Radu Vancu spunea...

Of, păi de aia m-am străduit eu la Bistriţa să-ţi explic că blogul tău e ditamai poemul epic, ca să spui tam-nesam că eşti nepoetă? Nţ, nţ!
Altfel, într-adevăr, caracterizările tale sunt precise ca... poezia însăşi :)

MB spunea...

se pare că a fost chiar fain. nu mă miră, de fapt..
oare a fost o reeditare a TNCP-ului? sau poate mai mult.

als spunea...

'razvan'? ;P

luiza spunea...

white noise, mai albastru de-atît aproape că nu se poate :)

radu, să nu spui dup-aia, cînd o să apară şaluleşarpele publicat în mai multe volume învelite în pene de pasăre dodo, că nu m-ai încurajat :)

MB, la tncp n-am ajuns, pentru că a fost în acelaşi timp cu tifful. dar am eu aşa o impresie, cum că mai bine ca la bistriţa nu se poate.

leo, chiar el.

Gabriel Daliş spunea...

O, ce frumos. Imi amintesti de un poem de-al lui Visniec care incepe cam asa "putrezise salteaua sub mine/ iar eu tot la bine, adevar si frumos/ ma gandeam."

Multumesc

pantacruel spunea...

looisza,
in lumea ta (mare) chiar pare totul minunat :)

intreb si eu (gropistic vorbind), razvan ţ s-ar potrivi cu andreea m? :P

luiza spunea...

gabriel, tot din acelaşi poem : "lucrurile îşi veneau încet în fire/ după îndîrjirea cu care mă gîndisem la ele" :)

panta, nu prea pricep cine e andreea m. şi ce treabă are ea în povestea asta..

pantacruel spunea...

l,
andreea b este soata lui stefan b. andreea are niste gropite in obraz ucigatoare de care a auzit aproape toata lumea. de aceea i se mai zice si zîna :)

deci nici o legatura cu povestea de faţă, basmul sau poezia :)

luiza spunea...

îhhhh!

deliria spunea...

am fost singura ne-poetă dintre participanţi,
mi-am luat laptopu cu mine ca să scriu în fiecare zi
numai că wirelessul (de la hotelul de alături) nu ajungea pînă în camera noastră de la etaju trei
din cauza asta, mi-e imposibil să scriu acu despre ce-am jucat în cuşetă la venire (şi cum n-am ghicit eu că sînt fuego),

despre o gafă care era să strice totul dar n-a stricat nimic,
despre cum ne-a trecut prin cap să închiriem o casă în bistriţa,
despre piesa jucată de deţinuţi,
mai emoţionantă decît toate piesele de teatru văzute în ultimii ani,
despre lectura poeţilor în faţa deţinuţilor
despre cum am lăsat o monedă de 10 bani acolo şi răzvan a zis că dacă laşi ceva în urmă, o să te întorci
sigur şi că să am grijă de cine mă amorezez, poate o să aduc pachete peste pachete la penitenciar,
despre plimbările noaptea, în grup întins pe trotuare, despre poante şi farse mici, despre lecturi, lansări, concerte
despre cum poţi să ţii umbră unei pisici negre dacă ai rochie albastră,
despre gesturi de prietenie neaşteptată şi replici care te fac praf de atîta bunătate,
despre cum auzeam din cînd în cînd "în puii mei" şi credeam că sînt în "apropierea",
despre soprane cu gîtul lung şi clarinetişti cu bretele,

noroc cu marius la dezbaterea despre bloguri pe care trebuia s-o moderez, era acolo un domn care s-a răstit la mine şi, dacă nu era marius, probabil că domnul ar fi zburat pe fereastră.

la bistriţa n-am mai fost undercover

dup-aia m-am mutat la cluj şi m-am pierdut puţin. mai nou, sînt şaluleşarpele şi tot felul de alte şaluri."


radu, nu mă contrazice că sunt îndrăgostită

deliria spunea...

un poem zic. de luiza. măcar nepoeţii să scrie cînd poeţii visează ciorăpei de mătase şi şaluri şi ploi

Radu Vancu spunea...

Dar cine te contrazice, păcatele mele, sunt mie-n sută de acord cu tine, cum ziceam mai sus, dacă nu mă-nşel! :)

deliria spunea...

ştiu că glumeai erve, dar ştii şi tu că sunt redundanţa însuţi. şi că mă iau de tine doar aşa, pentru că mi-e dor, mi-e dor de fraţii mei din labrador...

luiza spunea...

deliria, dac-ar fi așa simplu.. adică dac-ar fi de-ajuns să transcrii un text oarecare ca și cum ar fi un poem, iar textul s-ar transforma prin simpla transcriere în poem.. numai că nu e :)

Anonim spunea...

nu e vorba despre transcrierea în formă de poem, ci despre promisiunea unui poem, promisiune pe care textul o conţine.atît

deliria spunea...

nu am spus că e simplu. de fapt, e cam aşa:

http://www.youtube.com/watch?v=qybUFnY7Y8w&feature=channel

luiza spunea...

anonim, ei, păi dacă e doar o promisiune, atunci e-n regulă. deşi promesse oblige :D

deliria, sau ca-n panglica lui gondry: http://www.youtube.com/watch?v=nYdKRr9mZoo

razvan spunea...

omg poezia s-a intors pe blog. iar eu m-am intalnit cu kosteaaaaaaa. asa, ca sa vezi!

luiza spunea...

poezia o să aştepte cuminte pe blog să se facă iulie 2011 la bitriţa:)

(aşa, ca să vezi, o să mă-ntîlnesc şi eu cu el, acuşi acuşi, mîine poimîine)

alexandru mircea spunea...

ma bucur ca ti-a placut :)

luiza spunea...

alexandru, "plăcut" e un understatement :)