- dacă aveţi prin familie sau prin vecini juni dezorientaţi, lipsiţi de simţ practic, dar buni cititori, trimiteţi-i să facă literatură comparată la cluj. acolo am fost şi eu şi, după 4 ani de stat pe insula aia din transilvania, sunt convinsă că nu puteam nimeri mai bine. (deşi n-am să uit niciodată c-am luat 7 la estetică pentru că mă muncisem din greu cu hegel şi kant, dar mi-a picat vianu, cu care nu mă muncisem deloc). în rest, nu mai zic nimic, ca să nu m-apuce nostalgia.
- inrocks mă informează că: în america s-a bătut prima monedă (de 25 de cenţi) cu chipul unui negru pe ea. cine-i negrul? the duke. hell yeah.
- şi că: iggy pop scoate album nou la jumătatea lui mai. pe care o să aibă un cover la les feuilles mortes a lui prévert. şi o piesă inspirată de posibilitatea unei insule a lui houellebecq. şi o să fie mai jazz, aşa. şi artworkul o să fie semnat de marjane satrapi (da, cea cu persepolisul)! nu cred că are rost să mă-ntrebaţi care e, pentru mine, cel mai aşteptat album al următoarelor luni.
- nu că n-ar mai fi unul la fel de aşteptat. al lui dylan, care-o să sune mai a anii 50, cică. aici aflaţi mai multe (inclusiv despre-o colaborare cu un regizor francez). n-am putut să nu iau de-acolo (pentru leneşi), un schimb de replici prea simpatic:
- Do relatives come up to you at cookouts and ask when you’re going to write a song for THEM?
- Oh yeah, one of my uncles’ wives used to pester me all the time, “Bobby, when are you gonna write a song about me … put me on the radio?” It would make me uncomfortable.
- How would you get out of it?
- I’d say, "I already did Auntie. You’re just not listening to the right stations."
- azi iar e grevă în franţa. da, iar. nu metrou, nu tren, nu poştă, nu servicii publice. la întrebarea "cine credeţi că face cel mai mult pt rezolvarea problemelor dvs.?", majoritatea francezilor a răspuns că olivier besancenot. olivier ăsta, poştaş de meserie, e dintr-un partid care se cheamă noul partid anticapitalist şi care profită, evident, de pe urma crizei. olivier vine la teve îmbrăcat în haină albă de trening şi, întrebat de ce iese în stradă pe 19 martie (şi, în general, de ce e nemulţumit), răspunde: "vrem să ne mărească salariile". desigur, e criză, ce poate fi mai normal şi mai de bun simţ decât să ceri aşa ceva? şi nu numai că dă răspunsul ăsta cretin, dar adaugă necesitatea rivoluţiei, pentru că "după mai 68 salariile s-au mărit cu 30 la sută". olivier nu ştie (sau se face că nu ştie) că nu suntem în mai 68, deci nici în les trente glorieuses. când văd cum măscăricii ăştia sunt luaţi în braţe de un popor întreg, îmi vine să iau franţa de umeri şi s-o zgudui până-i ies tâmpeniile din cap. dar mă tem că nici un cutremur n-o să fie destul de puternic şi că pur şi simplu are ceva în sânge. ceva stricat.
- am observat că îmi iau ciocolată cu procent din ce în ce mai ridicat de cacao. am ajuns la 90 la sută. cât de departe am să mai merg? n-ar fi mai bine să mănânc direct cacao?
- (aici e când tragi aer în piept şi-ţi ţii respiraţia până o ia autobuzul din loc)
- din "detectivii sălbatici" (părerea mea despre bloguri, mai ales despre al meu):
"- şi sunt multe poete?
- ca niciodată înainte în istoria mexicului, a zis pancho. ridici o piatră şi dai peste-o fată care-şi scrie prostioarele"
- dacă vreţi să m-auziţi cum mă bâlbâi şi spun lucruri semi-interesante despre salonul de carte de la paris - vineri, 15.10, la nrv, în salonul adelei.
later edit: a fost simpatic la adela în salon, cred că m-am fâstâcit mai puţin decât prima oară (sau mai puţin vizibil). şi trebuie musai să citesc "mocheta lui klimt" şi rubrica lui radu niciporuc din dilemateca :) (a, şi uite că adela a pus, pe lângă trompeta lui vian, o piesă de la aerosmith, formaţia mea de suflet din gimnaziu, când adunam etichete de la banane pt că steven tyler le purta pe dosul palmei în concerte şi mă gândeam că odată o să mă întâlnesc cu el şi o să i le dau)
- deci eu am cam multă treabă zilele astea. dacă mă vedeţi pe-aici, svp, alungaţi-mă. cu pietre (sau cu pepite de ciocolată, după cum vă lasă inima).
- azi iar e grevă în franţa. da, iar. nu metrou, nu tren, nu poştă, nu servicii publice. la întrebarea "cine credeţi că face cel mai mult pt rezolvarea problemelor dvs.?", majoritatea francezilor a răspuns că olivier besancenot. olivier ăsta, poştaş de meserie, e dintr-un partid care se cheamă noul partid anticapitalist şi care profită, evident, de pe urma crizei. olivier vine la teve îmbrăcat în haină albă de trening şi, întrebat de ce iese în stradă pe 19 martie (şi, în general, de ce e nemulţumit), răspunde: "vrem să ne mărească salariile". desigur, e criză, ce poate fi mai normal şi mai de bun simţ decât să ceri aşa ceva? şi nu numai că dă răspunsul ăsta cretin, dar adaugă necesitatea rivoluţiei, pentru că "după mai 68 salariile s-au mărit cu 30 la sută". olivier nu ştie (sau se face că nu ştie) că nu suntem în mai 68, deci nici în les trente glorieuses. când văd cum măscăricii ăştia sunt luaţi în braţe de un popor întreg, îmi vine să iau franţa de umeri şi s-o zgudui până-i ies tâmpeniile din cap. dar mă tem că nici un cutremur n-o să fie destul de puternic şi că pur şi simplu are ceva în sânge. ceva stricat.
- am observat că îmi iau ciocolată cu procent din ce în ce mai ridicat de cacao. am ajuns la 90 la sută. cât de departe am să mai merg? n-ar fi mai bine să mănânc direct cacao?
- (aici e când tragi aer în piept şi-ţi ţii respiraţia până o ia autobuzul din loc)
- din "detectivii sălbatici" (părerea mea despre bloguri, mai ales despre al meu):
"- şi sunt multe poete?
- ca niciodată înainte în istoria mexicului, a zis pancho. ridici o piatră şi dai peste-o fată care-şi scrie prostioarele"
- dacă vreţi să m-auziţi cum mă bâlbâi şi spun lucruri semi-interesante despre salonul de carte de la paris - vineri, 15.10, la nrv, în salonul adelei.
later edit: a fost simpatic la adela în salon, cred că m-am fâstâcit mai puţin decât prima oară (sau mai puţin vizibil). şi trebuie musai să citesc "mocheta lui klimt" şi rubrica lui radu niciporuc din dilemateca :) (a, şi uite că adela a pus, pe lângă trompeta lui vian, o piesă de la aerosmith, formaţia mea de suflet din gimnaziu, când adunam etichete de la banane pt că steven tyler le purta pe dosul palmei în concerte şi mă gândeam că odată o să mă întâlnesc cu el şi o să i le dau)
- deci eu am cam multă treabă zilele astea. dacă mă vedeţi pe-aici, svp, alungaţi-mă. cu pietre (sau cu pepite de ciocolată, după cum vă lasă inima).
9 comentarii:
of, cit de bine te inteleg: si cu (iar!) greva, si cu (iar!) idiotu ala hiperactiv de besancenot... decidement, tara aia e 'incremenita-n defect' (de constructie)!
uite, k sa te consolez (cumva), aceste citate din 'entziclopedia capritzioasa'* a dlui dantzig:
- 'les francais se detestent' (les russes se deplorent/les anglais se raillent etc etc)
- 'les francais ont parfois de l'esprit et aucun humour'
- (asta o ador!) 'il est facile de faire obeir les francais, il suffit de leur dire que les autres font pareil. un exemple historique est la Revolution' ;)))
- la france a des reactions de petit pays. elle flatte avec aigreur les plus petits qu'elle.'
- (aforismu meu preferat) 'les francais ne sont pas si betes que de penser qu'on les aime, mais ils sont assez candides pour croire qu'on les admire. ils ignorent qu'on les hait.'
* pe care am terminat-o - TOATE cele 800 pajini... que vais-je faire, maintenant, de mes journees?? :(
raman la parerea ca 'şalul e şarpele' e cel mai interesant blog,
iar luiza-als cel mai seducator cuplu ;)
http://www.trilulilu.ro/georgeta1955/f88ddbef8253b0?autonext=true
de ce kitschul asta ma face sa rad cu lacrimi?
am cautat-o in franceza, asta suna mai bine
justa opinia despre bloguri, apreciez si autoironia, trebuie sa privim fiecare lucru la adevarata lui semnificatia
o sa incerc sa raman in biroul meu si sa ascult eemisiunea
dependenta de ciocolata nu se trateaza, nici nu trebuie
spor la treaba!
leo, şi mie mi-a plăcut tot ultimu cel mai mult. aşa-s francezii, nişte candizi. nişte burghezi candizi care se visează proletari..
panta, dacă nu se face miss blogspot, nu mă-nteresează.
pobby, am râs şi eu la internaţională, parcă-i de la vreun desen animat cu urşi panda comunişti (ceea ce ar fi cam horror).
apropo de greve si de panda & alte animale:
am vazut o greva a unor taximetristi enervati ca alti taximetrist practica tarife de dumping, asa ca facusera niste pancarte pe care scria "Jos Apolodor!" sau ceva de ganu' asta si le tot agitau, nervosi.
iar eu, pina m-am prins ca Apolodor e o companie de taxi, am crezut ca oamenii aia (rai) au ceva cu bietul pinguin!
vera, e genial! 'jos cu apolodoru'... :))) permiti s-o 'preiau' la 3,14 pliz?
ps cre k le-ar fi placut si lui gellu & lygiei, mucaliti cum erau...
als - sa stii ca nu bag mina in foc pentru veridicitatea acestei "stiri" cu apolodor, din pdv jurnalistic :)
e o chestie vazuta si inteleasa de mine asa, "dupa ureche" - apropo de expresia asta, un nene la o conferinta super-fitzoasa incerca sa o traduca in engleza si a iesit ceva de genu: "I did it after my ear".
PS si asta e buna de 3,14, nu? spune-mi daca faceti angajari la rubrica asta :P
luiza - aerosmith era si formatia mea preferata, numai ca in liceu :) uite asa isi deconspira oamenii virstele pe bloguri. si nu-mi imaginam fericire mai mare pe lume decit sa port rochie cu bocanci si sa fug cu o prietena si-un baiat intr-o decapotabila, ca-n Crazy :)
daa, vera, şi eu tot ca-n "crazy" mă visam. ba mai mult, aveam un fel de ritual, puneam "crazy" la walkmanul meu albastru, de plastic, înainte de teze(chipurile, îmi aducea noroc sau mă ajuta să mă concentrez, nu mai ştiu)şi în noaptea de revelion, când lumea se uita la artificii. nu ştiu ce-o fi fost în mintea mea :)
Trimiteți un comentariu