joi, 23 aprilie 2009

anatomia lui guido


dacă nu ştiţi ce să citiţi după îmbuibarea ritualică de zilele trecute, ştiu eu. de fapt, poate c-a fost îmbuibare, poate c-a fost doar ciugulire sau abţinere neîndurătoare. important e că paştele nu prea mai reuşeşte să ne scuture sufletul şi să scoată din el mila şi iubirea ca pe nişte firimituri dintr-un buzunar găurit, însă ne pune faţă-n faţă cu trupul nostru şi cu limitele lui. de-o parte, o gură de care-i legat un sac, de cealaltă, munţi de mâncare. doi pistolari pe-un drum pustiu.

din câte ştiu eu, în română s-a tradus o singură carte de guido ceronetti - "tăcerea trupului", apărută în 2002 la humanitas, cu prefaţa lui cioran (şi traducere de michaela şchiopu). e chiar cartea de care ziceam la început.
din prefaţă :
"cartea lui, apărută dintr-o certă nevoie de puritate, dovedeşte un neîndoielnic gust al ororii: s-ar spune că-i un pustnic sedus de infern. De infernul trupului. (...) Blestemul de-a târî după noi un cadavru este însăşi tema acestei cărţi".
"tăcerea trupului" e o colecţie de curiozităţi, vise, deformări, un colaj de fragmente despre criminali în serie, evanghelii, nietzsche, usturoi, menopauză şi câte şi mai câte blestemăţii. trec prin ea kafka, zola, baudelaire, leopardi, respiraţia, digestia, masticaţia, sexul, nebunia şi vegetarianismul. trece prin ea şi cititorul, speriat, alergând de la un paragraf la altul, veşnic urmărit de mizantropia lui ceronetti şi de lipsa lui de scrupule. dac-aş putea, aş transcrie aici cel puţin jumătate din carte, dar mă opresc numai la câteva fragmente, ca un aperitiv amar:

"azvârlim totul în aceste vase amărâte, toate reziduurile sufletului, toate bolile minţii, toată amărăciunea vieţii, şi îi spunem dragoste. şi dacă această otravă a noastră nu se transformă într-o fiinţă asemeni nouă, ne considerăm imperfecţi, muritori, fără sprijin."

"un necrofil moderat poate afla mulţumire în patul unei frigide." (la asta m-am cutremurat de râs)

"optimismul este asemeni oxidului de carbon: ucide lăsând pe faţa cadavrelor o lumină trandafirie."

"un ceai de ghimbir întăreşte vederea lăuntrică, măreşte capacitatea ochiului ascuns şi determină spiritul în care a intrat să spună: eu pot." (culmea e că mi-am luat ceai de ghimbir săptămâna trecută dintr-un magazin din bucureşti. aştept să văd ce-o să se-ntmple cu ochiul meu ascuns:D)

"un literat ratat poate reuşi din plin devenind judecător într-un tribunal revoluţionar, mulţumit că poate omorî oameni nevinovaţi pe baza unor motive neînsemnate."

"pentru spinoza paradisul există încă, omul nu l-a părăsit niciodată. este lumea, pe care nu îndrăznim să o numim gan eden (grădina desfătărilor). un asemenea gând răscumpără lumea, dar jigneşte profund durerea umană."

"un intestin gros la bază, acoperit de un veşmânt care flutură, cu şapte găuri umflate de vânt: omul."

"numai femeia ştie să iubească, spune marañon, deoarece ştie să dispară în celălalt. cu siguranţă, nu e prea plăcut să dispari în dulapul-bărbat; dar dacă nimeni n-ar dispărea în celălalt, am fi cu toţii vizibili"

"frumoasă maxima lui napoleon: "oricât ai mânca de puţin, tot mult este." bătrâneţea se resimte şi intră prin gâtlej. dar războinicul acela ascet se hrănea puţin şi în mare grabă: opt minute pentru prânz, cincisprezece pentru cină. rezultatul: stomacul făcut praf, intestinul şi ficatul îmbolnăviţi cronic, cancer din cauza digestiei dezordonate şi chinuite. mai rău ca el nu se putea. maxima e bună, exemplul trebuie corectat."

"dacă lipsim sentimentele dragostei de morbiditatea care le îndulceşte ele nu vor deveni sănătoase, ci sterile, atrofiate, bătute de vântul cruzimii".

"medicul richard blackmore l-a întrebat pe sydenham ce autori ar trebui să citească pentru a deveni un bun medic. sydenham i l-a recomandat pe cervantes."

gata, nu vă mai torturez.
"tăcerea trupului" e un tratat de disecţie a umanităţii. la final rămân zdrenţe de carne cu care nu mai ştii ce să faci. nu vă lăsaţi intimidaţi, ţineţi-vă bine şi deschideţi cartea. o să cam tune.

(p.s.: nu vă-ngrijoraţi, n-am trecut în tabăra cinicilor. voi rămâne totimpu de partea cadavrelor luminate de reflectoare trandafirii)

9 comentarii:

ixtab spunea...

Foarte misto postare, m-ai facut curioasa!

Pobby spunea...

la acelasi m-am cutremurat si eu de ras!!!

LZ spunea...

L-am citit si mi-a placut enorm. Ma bucur ca ai amintit de el

Alexandru spunea...

Si mie-mi place enorm decupajul cu care ne-ai torturat . Ma duc precis in seara asta sa iau cartea la biblioteca.

(observ cu delectare & usurare ca ai lasat deoparte moartea, imbatrinirea si cimitirele si ca ai trecut la limitele noastre biologice. mi se paruse mie ceva ciudat cu "organismul" ala : )

luiza spunea...

ixtab, eu aş mai citi şi alte cărţi de-ale lui, "tăcerea" asta m-a făcut şi pe mine curioasă.

pobby, :)

LZ, îl citisem când a apărut, da' nu cred c-am înţeles atunci mare lucru. trebuia să-l reiau..

alexandru, o să vezi că din când în când are naivitatea vegetarianului care condamnă abatorul în care s-a transformat lumea modernă. în rest, e simpatic :D
şi să ştii că dacă nu-mi atrăgeai atenţia asupra utilizării peiorative a "organismului", n-aş mai fi scos cartea din bibliotecă. eşti răspunzător.

als spunea...

dio mio, e si MARIONETIST domnul acesta! ma che meraviglia...
msi pt reco, tre sa-mi iau neaparat cartea (daca o mai gasesc...), mi se pare asa - la 'prima citare' - un amestec de svankmajer (alt 'puppeteer' ;)) + quay brothers = yummy! (me rog, fiecare cu referintele lui; ale mele-s din film)

iar titlul postarii tale m-a dus cu gindul (eh) la 'anatomia melancoliei' a lui robert burton...

luiza spunea...

păi da, în poză e chiar cu marionetele lui. eu aş vrea să-l cunosc, da' crecă mi s-a înmuia genunchii şi m-aş face mică de tot..
dacă nu găseşti cartea, zi-mi, că ţi-o împrumut.

dragoş c spunea...

mmmmm, ceronetti, ce mi-a placut cartea asta, e geniala, mi-aduc aminte de o intamplare din ea, o tipa e intrebata de ce nu s-a cuplat de genialul leopardi, raspunsul a fost geniu, geniu, dar putea groaznic! si faina chestia cu intestinul si cele 7 gauri...

luiza spunea...

da, am dat şi eu peste răspunsul cucoanei cu pricina.. las' că dacă leopardi puţea, nici ea nu era prea elegantă..