marți, 28 aprilie 2009
impresie
de vreo câţiva ani, am frecvent impresia că luiza de acu o lună era mai proastă decât luiza de acu. nu mai înţeleg nimic. ori mă fac din ce în ce mai deşteaptă pe zi ce trece (lucru absolut minunat, dar puţin probabil), ori am o privire nesuferită şi condescendentă pentru o luiză care e întotdeauna aceeaşi. prefer prima variantă. a doua înseamnă că-s a cold hearted bitch cu mine însămi sau doar că-s dependentă de autoironie?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
adica luiza de la varsta margaretei pogonat o sa fie mai cool decat luiza de seama anamariei marinca? :p
cam aşa ceva :D
abia acum imi explic poemul despre pensionare de acum cateva postari... ahaaa, era despre apogeul tau existental...
:))) adevăru e că cel mai mult şi cel mai mult îmi doresc în viaţă să ajung bunică. a fi bunică mi se pare un apogeu existenţial. tot ce-i până atunci e un fel de deşertăciune care se pune-mpotriva dezideratului milenar (al meu) de-a fi bunică :)
plus k a deveni bunic e un soi de victorie: ai trait destul s-o vezi si pe asta!
da, ca şi cum ar fi minunea cea mai improbabilă din lume:)
(Am FIX aceeasi impresie, Luiza :)
Problema mi se par umpic mai complicata.
Notam cu L(t) Luiza de la un moment dat. Cf. teoremei "Matrioska", Luiza nu e intotdeauna aceeasi: L(t)=L(0)+L(1)+...+L(t-1). Deducem ca L(t) nu e ironica fata de L(t-1), ci fata de L(t) insasi, deci se verifica ipoteza autoironiei.
Fie IL(t) inteligenta Luizei la un moment dat si AL(t) autoironia L(t). Cf. axiomei progresului inteligentei luizice, IL(b)=maxIL(t) si AL(b)=maxAL(t), unde L(b) e Luiza-bunica.
Ce nepotei nu si-ar dori o bunica hiperautoironica? Eu deja ii invidiez pe ai tai :)
alexandru, n-am înţeles decât începutul şi sfârşitul. dacă matematica zice aşa, atunci mă înclin în faţa ei.
@Luiza, nici eu nu mai înţeleg de ce am considerat necesar să-ţi trimit stupizeniile alea în chip de comentariu, îmi pare rău.
:)) hai c-ai fost amuzant
Trimiteți un comentariu