vineri, 17 aprilie 2009

p.d.s. 5 (dublu)

doamnă mai mulţi atleţi ştiau
de virgil mazilescu

doamnă mai mulţi atleţi ştiau că nu sunt demni de dumneavoastră. şi unde sunt balurile del amore dar jilţul galben şi dragi dragi dragi fecioare-ntre vocale. şi au aflat: unghia niciodată nu poate să-i slujească unghiei în alte planete amin. gură de pasăre cap de viţel şi mie uite mi-au zăvorât sămânţa. acum cu ce-mi mai nasc poporul (pe paturile mansardate)

bucuraţi-vă atleţi
în schimbul anotimpurilor se obţine o armură. mai la stânga sufletul insului o drace mai sus. atleţi dacă v-aţi iubit cu oasele veţi cădea precum steaua

(din "fragmente din regiunea de odinioară", 1970)

obiceiul de a rupe hârtiile destinate viitorului
(tot) de virgil mazilescu

pentru că îşi luase obiceiul să rupă una câte una (la intervale nu prea mari) hârtiile şi feluritele chitanţe destinate viitorului - i se năzărea dintr-odată că vede strălucirea apuselor zile deschizându-se în faţa lui ca o rană sau ca o pâlnie de obuz în care i-ar fi murit rând pe rând toţi prietenii. dacă se întorcea noaptea acasă vedea cu jale cum năvălesc asinii şi boii din vis peste o vegetaţie arsă - numai scrum şi aducere aminte. şi cu toate acestea urechile lui în flăcări captau fără întrerupere semnalul. era unul şi acelaşi semnal: întoarce-te întoarce-te. erau ochii lui în flăcări. a pus atunci mâna pe o crenguţă de mesteacăn: şi-a luat încetişor rămas bun. o crenguţă întâmplătoare de mesteacăn. apoi (înalt şi cu haina pe umeri) nici n-a mai aşteptat minunea - când vântul i-a trimis prin fereastra regală fum de trestie şi rămăşiţe ale părului tău, melancolie! a cunoscut fericirea deplină şi a ajuns la ţintă cu mult înaintea propriului său sfârşit înecat în lacrimi.

(din "va fi linişte va fi seară ", 1979)

(am deschis volumul de "opere" publicat la editura m.l. r. şi m-am hotărât ce poeme să aleg după vreo oră în care pusesem aproximativ douăzeci de semne de carte. vorba vine că m-am hotărât, pentru că, în mod excepţional, am ales două, nu unul. două p.d.s.-uri. o să fie greu o vreme cu p.d.s.-ul, pentru că m-am întors acasă şi cărţile de poezie mă pândesc după fiecare colţ şi ţipă la mine, să le deschid.
eu plec acuşi la văratec, ca să verific, printre altele, dacă barajul pe care l-am construit când aveam zece ani pe pârâiaşul care curge mai sus de mânăstire e tot acolo. şi dacă au înflorit begoniile. aşadar: toate cele cuvenite de paşti şi citiţi vă rog, când organismul va fi obosit de-atâta îmbuibare, două articole minunate de-ale ioanei pârvulescu, ca să aflaţi care evanghelist scrie cel mai bine. partea întâi şi partea a doua, ambele recomandate de un prieten foarte drag.
a, şi-un blog nou, scris de patru domni "minimalişti şi modeşti". de urmărit atent.)

9 comentarii:

pantacruel spunea...

le-am citit inainte de marea imbuibare, in plin post...
si-mi placura mult begoniile si mai ales barajul din fata paraiasului :)

Alexandru spunea...

@Luiza, îmi place cu deosebire al doilea (mai ales încheierea dătătoare de ameţeală), probabil pentru că din primul nu înţeleg mare lucru - poţi să-mi spui cum îl citeşti tu, te rog? : )

Pe la baraj am trecut şi eu cu nişte castori canadieni, într-o vizită de prietenie şi de lucru. Licuricii de la Văratec ne-au spus că e încă SURSA de energie a zonei. C'est du solide, comme on n'en fait plus...

(En passant, ”organism” sună atît de depreciativ la tine încît m-am oprit din făcutul cozonacilor & alte mîncăruri. Lasă că şi-aşa nu prea-mi crescuseră : )

als spunea...

e f ciudat dar, cu tot dragul pt luiza, eu nu mai pot citi poezie - nici macar poezie buna, choisie avec soin par 'la maitresse des lieux' :(

suis-je, donc, resolument, desesperement et definitivement 'prose'? il parait...

ps cit dspr blogul-cel-nou, al modestilor minimalisti - vad acolo un nume, 'radu vancu', et je dis: non, merci

cristi cotarcea spunea...

Ce întâmplare, şi eu am citit toată după-amiaza din acelaşi volum. Ca o celebrare a întâmplării, cred că mă voi alătura şi eu sâmbetei poetice.

white noise spunea...

pe site/ul revistei "idei in dialog" e un podcast, george arun citeste poezii de virgil mazilescu
http://www.ideiindialog.ro

Pobby spunea...

ma crezi, nu ma crezi, aseara fix la mazilescu ma gandeam :) se vede treaba ca tot in iesi te afli
in alta ordine de idei, eu cred c-o sa dezertez, prea s-a raspandit ideea, asa ca o sa le postez marti
parca ziceai ceva de o leapsa lubrica mai demult, cand o lansezi?

luiza spunea...

panta, sper că după marea îmbuibare mai exişti. că begoniile încă n-au înflorit, şi nici barajul nu mai e acolo.

alexandru, primul poem e din seria "poem-despre-care-cred-că-a-fost-scris-special-pentru-mine". nu prea pot să-ţi explic, e despre mine şi despre nişte atleţi:D
organism nu era depreciativ. n-avem cu toţii un organism? şi zi, ţi-au crescut cozonacii?

leo, şi eu îs cam "prose". da' mă străduiesc o dată pe săptămână. iar radu vancu e-un poet foarte bun. ştiu eu că that's not the issue here:)

cristi, ştiu eu de la un domn (radu cosaşu îl cheamă) despre SMOC (serviciul modial de organizare al coincidenţelor). crecă fncţionarii SMOC n-au avut liber de paşti:)

whitenoise, mulţumesc, o să ascult negreşit.

pobby, în ieşi o să mai stau încă vreo 2 săptămâni. te-aş fi invitat la o cafea pe lăpuşneanu, da' ştiu că nu vrei să-ţi dezvălui identitatea.
păcat că dezertezi de la p.d.s. erai printre instigatori. poate te răzgândeşti.
uitasem de leapşa lubrică. iar trebuie să-mi întorc cărţile pe dos, să văd ce scene ascund prin buzunare:)

Alexandru spunea...

@Luiza: Mi-au crescut, dar i-am cam ars. Oricum, au fost deja mincati de organismele din casa :)

hmmm... Pobby nu vrea sa-si dezvaluie identitatea? Parca mi-aduce aminte de ceva. Désolé, mauvaise blague :))

zum spunea...

@ Alexandru: las' ca-s buni si un pic arsi. organismul meu a trebuit sa se multumeasca cu un cozonac de cofetarie si daca in cazul prajiturilor asta ar fi minunat, la cozonaci e taman pe dos.

dar sa vezi ce chestie, cand am citit primul poem si eu tot cam asa am crezut, ca e despre mine si despre niste atleti :)
mai sa fie!