da, chiar n-am nici un chef să scriu:
(ultima poză ne învaţă cum să facem pipi la vernisaje, între doi copaci, când credem că nu ne vede nimeni :D )
joi, 28 mai 2009
butor
azi a fost o zi atât de incredibilă, încât n-am nici un chef să scriu pe blog. n-a fost geneva, a fost satul în care stă butor de 20 de ani. n-a fost vreun papă al noului roman, a fost un domn bătrân (cu nişte aripi enorme), cu salopetă şi bască şi cu un zâmbet blând purtat cu cea mai mare naturaleţe din lume. n-a fost o plictiseală artsy, a fost o expoziţie emoţionantă de livres d'artistes, de obiecte poetice rare (colaborări ale lui butor cu tot felu de artişti). n-a fost un vernisaj de snobi, a fost o curte plină de copii, un castel renovat special pentru proiectu ăsta, domni şi doamne de la paris amestecaţi cu oameni din sat şi cu jurnalişti.
da, chiar n-am nici un chef să scriu:
(ultima poză ne învaţă cum să facem pipi la vernisaje, între doi copaci, când credem că nu ne vede nimeni :D )
da, chiar n-am nici un chef să scriu:
(ultima poză ne învaţă cum să facem pipi la vernisaje, între doi copaci, când credem că nu ne vede nimeni :D )
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
din cauza domnului bătrân (cu nişte aripi enorme) cred că mi-am făcut eu blog. acum un secol si ceva.
luiza, tu esti aia cu parul de foc sau viceversa? :p
ce frumoooos!
ce te invidieeeez!!!
chiar uitasem k mai exista butor, adica nu eram sigur k mai traieste saracu...
fata, vezi k la paris e colocviu ala autour de felicien marboeuf, poate ajungi k e la sf lunii & parca intelesesem k vei fi la paris (?)
(si ia-ti NEAPARAT biografia lui tati de la jeu de paume, eu n-o pot lasa din mina!)
ce frumos! mi-a amintit de un vernisaj al lui stefan caltia pe pajistea din fata unei biserici dintr-un sat transilvan (si caltia e tot un domn batrin cu aripi enorme:)
P.S. ultima poza cu faire pipi e de-men-ti-a-laaaa!!! :)))
panta, eu sunt doar şatenă.
leo, chiar am dat mâna cu m. butor şi, cum îmi stă în obicei când sunt entuziasmată, m-am apucat să-i povestesc cum am venit eu f neîncrezătoare şi ce surprinsă am fost şi cât de mult îmi place etc. :D
(am notat tot în agenda pt paris. eu sper însă să ajung şi la expo tati de la cinematecă :)
vera, domnii ăştia bătrâni cu nişte aripi enorme mi se par bunicii totali:)
mai, luiza, ce-mi faci tu mie: in veci de veci nu mi-a placut sa-i vad pe scriitori sau sa-i stiu de-aproape, dar tu-mi faci o pohta nebuna cu povestile astea. o pohta nebuna sa fiu si eu acolo, a nu se intelege gresit hahaha...
crec-am avut eu noroc de nişte scriitori care-s şi oameni foarte mişto :)
Trimiteți un comentariu