şal cu pessoa

pentru că s-au potrivit doo. mai întâi, alex ştefănescu a pocit în emisiunea lui de pe cultural (care era despre şerban foarţă) titlul volumului apărut în 78 („Şalul, eşarpele Isadorei / Şalul e şarpele Isadorei”) şi i-a zis "şalul, eşarfa isadorei" (am avut confirmarea când am dat peste reluarea emisiunii..).

a doua: am deschis "cartea neliniştirii" a lui pessoa (care se lansează azi) la pagina 339 şi-am citit următoarele:

" Femeile de azi sunt atât de grijulii cu ţinuta şi înfăţişarea lor, încât dau o durerosă impresie de efemer şi de unicitate...
Podoabele şi /.../le împodobesc şi le colorează atât de abundent, încât
aceste femei lasă impresia că sunt mai mult decorative decât existente efectiv şi carnal. Sunt
frize, panouri, tablouri - şi nu sunt, în realitatea văzută, decât nişte /.../
Felul în care un şal e înfăşurat pe umeri presupune astăzi că femeia e mai conştientă de gestul pe care-l face faţă de ceea ce se întâmpla
mai demult. Înainte şalul era o componentă a veşmintelor; astăzi e un detaliu rezultat din intuiţia unui pur gest estetic. Iată deci că în zilele noastre, atât de intens marcate de ideea că trebuie
să transformăm totul în artă, se smulg petale din corola conştientului şi se integrează /.../în volubilităţi ale extaticului.
Toate aceste figuri feminine sunt nişte transfugi din tablouri nepictate... Însă unele dintre ele oferă detalii interesante... Anumite profiluri se detaşează într-o excesivă limpezime. Se joacă cu irealul prin excesul cu care se detaşează, linii pure, pe fundalul îndepărtat."

speriată că în "realitatea vizibilă" aş putea fi o luiză-friză, sper doar ca-n realitatea nevăzută să fiu o /.../.