just give the man a break!
prima întrebare de la conferinţa de presă: "vă cer să îmi explicaţi filmul". lvt: "nu trebuie să mă justific", jurnalistul "ba trebuie. suntem la festivalul de la cannes."
în ce an suntem, în ce ţară, de ce un ziarist îşi permite să-i ceară unui mare regizor să se justifice pentru un film pe care l-a făcut doar pentru el, pentru depresia din care se chinuia să iasă? ce-i atât de greu de înţeles? în momentu ăsta, lvt e o umbră. şi n-ai voie să sari la gâtul unei umbre.
un film nu-i un costum făcut la comandă. nu te-apuci să-l înjuri pe regizor ca pe un croitor care n-a ştiut să facă mânecile exact pentru lungimea mâinilor tale.
(samuel blumenfeld, pentru le monde: "Una din matricele Antichristului e Antichristul lui Nietzsche, care se află pe noptiera lui Lars von Trier încă de pe vremea când regizorul avea 12 ani. Von Trier n-a reuşit niciodată să-l citească. Oricum n-a mai citit nimic şi n-a mai văzut aproape nimic de ani buni. N-are chef de nimic. Însă se străduieşte. Într-o zi deci, va citi Nietzsche.")
15 comentarii:
Iată că apucăm şi ziua cineva îl trage de mînecă pe autorul "Idioţilor" sau "Dancer in the dark" ş.a... Faine vremi! Dar filmu', cum e filmu' ? :)
uite aici despre film: http://blogs.suntimes.com/ebert/2009/05/a_devils_advocate_for_antichri.html
dacă era numai tras de mânecă, mai era ceva. da' să fi văzut violenţa cu care ziaristul ăla cerea justificări.. ar fi vrut parcă să audă scuze publice de la lvt..
pai sa tzipe SI la selectioneri daca li se pare filmul de kkt.
sau sa zica "da ma, e o porcarie" si sa treaca peste, sa bea o limonada uitandu-se la pescarusi si faleza si sa-l lase pe lvt cu dementa lui. dar sa-ti faci un titlu de glorie atacandu-l mi se pare trist, cand puteau f. bine sa-l scuture nitel pe regizorul filmului Kinatai, in schimb.
să-l scuture pe ken loach mai bine :D
mie mi se pare supralicitata si marketata depresia lui lvt. oriunde citesc, dau peste chestia asta care imi suna a justificare ori a vanitate. hollywood style inversat. imi place strategia la nebunie.
bravo, luiza, k nu te-ai abtinut! lvt merita! ziaristului i-as aplica ce i-a facut regizorul "criticului" in chacun son cinema!
raul: depresia nu se poate truca, iar dak faci asta, pana la urma te prinde
asa e, a dracului, parsiva, chiar seducatoare!
stiu, dar atata vreme cat se poate folosi de ea, imi suna putin a trucaj.
ceea ce e ok, inseamna ca nu e totul pierdut si isi continua munca
pobby, aşa-i, nu m-am putut abţine :)
raul, chiar dacă, prin absurd, s-ar "folosi" de depresie (nu cred că are nevoie să se folosească de nimic, pentru că e unu din cei mai mari regizori ever), nu asta-i problema. problema e că nici un artist n-ar trebui să fie obligat să se justifice sau să se scuze pentru ce a făcut. iar ziariştii nu cer socoteală, analizează şi-atât.
merci, luiza, pt ce ai scris aici.
nici nu-ti poti inchipui ce prigoana (precum silviu, right) dezgustatoare - printre presarii 'people' - s-a dezlantuit impotriva lui lvt aici la cannes, aproape scuipat in fata k nu 'face filme pe gustul poporului', cu cantona eventual - a la ken loach, n'est-ce pas?...
ce vremuri triste & populiste traim :(
depresia lui lvt era subiect de presa acum 2 ani de zile, cand se punea problema daca va mai face vreodata film. acuma ca a facut unul (sarim peste the boss of it all, ca e o joaca), iar nu e bine, ca a facut-o rod al depresiei lui...
n-am zis ca nu e bine, din contra, imi place ca o depresie e "roditoare", paradoxal.
luiza, pobby, als,
nu ma asteptam ca 'lumea buna', cannistii, sa nu-l inteleaga pe von trier.
eu, unul, il consider pe danez (desi nu i-am vazut inca 'antichristul') cel mai inventiv regior al momentului. si cel mai curajos!
acum il astept si mai si. pe film :)
las' ca lucrurile se echilibreaza. n-a fost anihilat LVT cand a fost declarat genial, nu va disparea - sper - nici acum cand e numit nebun.
imi plac mult detaliile din viata LVT-ului din perioada asta depresiva: cica statea ore intregi privind un perete si nu se putea hotari daca sa bea sau nu un pahar cu apa.
e genial nebunul asta! :-)
uau, herbie draga, oamenii depresivi stau in pat si se uita la tavan! e genial, intr-adevar!
La fel, imi amintesc cand toata critica a sarit la beregata lui Terry Gilliam pentru sublimul Tideland. N-am putut decat sa-l iubesc mai mult :)
Trimiteți un comentariu