vineri, 2 aprilie 2010

ecvsff

de când cu roblogfestu, de fiecare dată când deschid blogu, am aşa, o strângere de inimă. parcă nu mai e al meu, parcă văd mii de ciclopi cu monoclu stând pe margine şi zicând tz tz tz ăsta-i blog cultural, noooo.
în fine, sper să-mi revin. încerc acu, repede-repede, să uit că ăsta e blog cultural, şi vă spun că descălecatul luizesc la bucureşti s-a amânat până după sărbători, şi că din cauza asta, am preluat îndatoririle oricărei gospondine care tre să se ocupe de curăţenia generală. după ziua de ieri (în care am şmotruit ascultând radio cultural până când premiul la un concurs a fost "un compact disc cu corina chiriac", moment în care am decis că ziua de lucru s-a încheiat), pot să spun că bucătăria străluceşte. şi, ca să mă premiez, am fost la "eu când vreau să fluier, fluier". şi mi-a plăcut, băiatu din rolu principal e foarte bun, filmu funcţionează perfect (nu se simt diferenţe stridente între actorii profesionişti şi ăia neprofesionişti, cum am citit pe nu ştiu unde), e o poveste cum nu se poate mai simplă, spusă cu onestitate. pentru un debut, e largement suffisant. dezamăgirea vine nu de la film, ci de la cronica lui gorzo, care se poartă cu el ca şi cum ar fi "concertul" (ăla da rateu..). ba chiar foloseşte şi aceeaşi turnură a frazelor ca în una din cronicile lui negative (la sherlock holmes, parcă): "pe scurt, poezie, sau, mai exact, ideea cuiva nu foarte citit (şi nu mă refer la personaj) despre ceea ce constituie poezie: un sentimentalism care nu e totuna cu sensibilitatea." asta e o frază, care, după părerea mea, n-are ce căuta într-o cronică de film. ca să nu mai spun că gorzo ne şi explică ce e sensibilitatea, în caz că suntem şi noi "nu foarte citiţi", la fel ca regizorul filmului. nu-l ştiam pe gorzo aşa de cu nasul pe sus şi mă scoate din sărite, pentru că în general e un tip elegant, adesea sclipitor, pe care-l citesc constant de ani de zile. nu-i vorbă, o să continuu să-l citesc (din păcate, după plecarea lui leo, era singurul critic român în care mai aveam încredere), dar o să am o rezervă suplimentară. mi se pare că a uitat pur şi simplu ce-nseamnă bucuria aia rudimentară, ca să preiau titlul cronicii lui, de-a merge la cinema şi de-a te lăsa în voia unui film. atât.
şi uite, ca să fie dezvăluirea completă, la final mi s-au umplut ochii de lacrimi. că un mecanism cinematografic rudimentar a făcut asta, mă-ndoiesc. nu cred că filmul ăsta, imperfect, de debutant, dar emoţionant şi curat, merita o asemenea dezlănţuire de răutăţi din partea lui gorzo.
ei, da ca să ne mai descreţim frunţile puţin, vă propun un foarte scurt film cu o invazie (descoperit în the guardian):



iar eu mă duc să lustruiesc casa.

14 comentarii:

Anonim spunea...

bai, mie mi s-au umplut ochii de lacrimi la finalul din "Concertul". si acolo precis era un mecanism rudimentar, pe care cu totii l-ati infierat ca atare:) deci asta nu e un criteriu, na:P

luiza spunea...

adevăru e că n-ar trebui să aibă nimeni monopol pe sensibilitate (sau, în fine, pe definiţia ei)..

DeepBlueSunshine spunea...

Eu n-am citit cronica lui Gorzo dar, în general, nu iau o cronică drept punct de reper. E drept că nişte comentarii pline de laude şi referirile la premiile luate creează nişte aşteptări pozitive. Ăsta e probabil şi motivul pentru care m-am dus la filmul ăsta aşteptând să-mi placă. Dar nu mi-a plăcut şi o să vă spun şi de ce, cu cuvintele mele de simplu spectator, nu de critic de film. Nu mi-a plăcut modul ăsta tremurat de a filma (în speţă ceafa personajului), nu m-a făcut să mă simt mai aproape de el, ci să mă enerveze mişcarea imaginii; nu mi s-au părut prea bine conturate personajele, cel puţin studenta, nu-ţi dai seama dacă e doar speriată sau şi atrasă sau şi una şi alta. Dacă în prima jumătate a filmului m-am plictisit, în a doua m-am enervat. Eu i-aş fi dat ceva instinct gazetăresc, că doar era studentă la jurnalism, nu? Aş fi pus-o să profite de situaţia limită, să fie mai activă, pasivitatea ei m-a scos din sărite. Dar nah, e viziunea mea. Actorul din rolul principal are potenţial, recunosc. Poliţia a ieşit prost, ca de obicei, şi poate asta, împreună cu atmosfera din închisoare, să fie elementul ăla realist de tragi-comic care să mai salveze filmul. În rest... mi-a plăcut de mamă, sincer.

luiza spunea...

la psihologie, nu la jurnalism :)
şi drept să spun, când ai un ciob prin apropierea gâtului, te cam pierzi cu firea.. eu, de exemplu, aş fi vorbit foarte foarte mult, chestie care mi-ar fi fost fatală :))
iar modu tremurat de a filma e o soluţie pe care-o folosesc mulţi regizori (urmăritul cefei mi-a adus aminte de elephant al lui van sant), nici nu l-am băgat în seamă.. însă şi mie mi-a plăcut de clara vodă în rolul mamei :)
în fine, ideea e că n-am nici o problemă cu faptu că unora s-ar putea să nu le placă filmu, am o problemă cu virulenţa (nejustificată, zic eu) cronicii lui gorzo.

DeepBlueSunshine spunea...

My bad :p, dar studenţii la psihologie chiar ar fi avut o reacţie şi cunosc eu câţiva foarte vorbăreţi.:))

EgoN spunea...

luiza, nu e nevoie sa fii si tu asa dura cu gorzo : unele argumente ii stau in picioare. plus ca e urat sa vorbesti despre el la trecut ;)dupa cum bine stii, mie mi-a placut la o prima vizionare mult, dar revazandu-l nu m-a mai surprins cu nimic. e un film care sta doar in imprevizibilul situatiilor. atat. odata ce le stii, nu mai ai ce vedea. cade spre "rudimentar" si facil :D

luiza spunea...

eu am fost dură? eu?
poate că unele argumente rămân în picioare, problema mea, repet, a fost cu tonul general al cronicii. poate să aibă o mie de argumente, dar să-l facă pe regizor incult că înţelege nu ştiu cum "ideea de poezie" mi se pare deplasat.
şi ştii ceva, la cât de mare fană gorzo sunt, uite că-mi permit să fiu, o dată pe an, dezamăgită de ce scrie.. (nu mi-am dat seama că am scris despre el la trecut :D)
iar despre treaba cu prima şi a doua vizionare, a se slăbi. e un debut. şi e, totuşi, o diferenţă între cum a scris gorzo despre francesca şi cum a scris despre ecvsff. tu te-ai mai uita a doua oară la francesca?
a, iar cronicaru de film face, ca şi ăla de carte, cronică de întâmpinare. scrii despre prima vizionare, nu despre următoarele 200.
hai că prea m-am luat în serios :)

als spunea...

hai sa va impac pe amindoi (adik pe tine & pe cristi), k tot n-am vz filmul :)

sa zicem k probabil filmul da dovada de o anumita stingacie (inerenta unui debut) asa cum si cronik lui gorzo da dovada de o neasteptata inabilitate (!), aceea de a-si ascunde - neaderenta? nervozitatea? smth in between ;)
(de altfel i-am si spus-o, cu atit mai credibil in ce ziceam, zic, cu cit eram neutru, & CU ATIT mai neutru cu cit - repet - nu vazusem filmu)

dar tie, cristi, ce doamne iarta-ma ti-o fi tbuit sa-l revezi?!

ps probl 'cliseelor', asa cum o vad eu, nu crek are leg cu filmu neaparat (nu crek f. serban e post-mod precum almodovar, coenii sau tarantino), ci cu faptul mult mai simplu k, de la wilde citire, viata imita arta (deci cliseele romanelor/filmelor etc au trecut in viata, o 'ecraneaza'), si k - de la tvr citire - 'viata bate filmul' ;P

luiza spunea...

leo, acu sunt cu totul împăcată :)

luiza spunea...

apropo, uite ce zice amicul scott despre viitorul criticii: http://www.nytimes.com/2010/04/04/movies/04scott.html?src=me&ref=arts

als spunea...

ce tare e asta: 'There used to be James Agee, and now there is Rotten Tomatoes.' :))

thx, lou!
ps probabil k l-ai vz pe tony (= a.o.) in poza dp liternet, next to onofrei, kiri & me, in minuscula bucatarie a icrny? :)

EgoN spunea...

ecvsff l-am revazut la cinema pentru ca prima oara imi placuse la masa de montaj.
oricum, filmul are un succes la public f mare si poate ca si-l merita, nu stiu . eu nu mai ma pronunt in privinta lui, nu mai vreau.

vera spunea...

sa stii ca tare imi venea in ultima vreme sa-i trimit un sms virtual lui gorzo si sa-i spun cam ce-ai scris tu :)
eu obisnuiam sa-i citesc cronicile din dilema chiar daca nu vazusem filmele cu pricina, dar felul in care scria, cu umor & subtilitate, era pur si simplu o incintare. acum mi se pare ca teoretizeaza excesiv, de pe un fel de pozitie foarte academica, superioara si cam agresiva. poate o fi intr-o faza... la "concertul" nici n-am mai fost, pentru ca a scris ca e prost (mai precis, l-a numit "grosolanie"). oricum, tot cronicarul meu preferat ramine si sper sa-si regaseasca bucuria aia rudimentara a filmului.
cit despre ecvsff, mi-a placut destul de mult cind l-am vazut, dar cu cit ma gindesc mai mult la el, cu atit ii gasesc mai multe hibe (in principal, de scenariu, de ex. lipsa de reactie a tuturor, de la mama la politisti & studenta amenintata). cred ca cel mai misto lucru din film e descoperirea lu' george pistereanu. si pt premiu ma bucur mult, chiar daca dintr-un soi de patriotism naiv :))

luiza spunea...

vera, mă bucură ce spui, înseamnă că n-am luat-o razna chiar de tot :)
(iar gorzo lucrează la doctorat, crecă de aia a devenit aşa de teoretic şi de scorţos. poate o să-i treacă..)