s-a întâmplat aşa: primăvara trecută am rugat-o pe alexandra să-mi facă şi mie o pereche de cercei cu pisici şi una cu elefanţi. alexandra le-a pictat frumos pe ceramică, le-a pus în plic şi mi le-a trimis. doar că una din pisici, zguduită de poşta română, a ajuns în mine ruptă în două. am lipit-o cu superglu şi mi-am purtat pisicile toată vara ca şi cum ar fi fost cumpărate direct de la tiffany's. la lyon, pisica s-a rupt iar. dar la lyon nu există superglu care să se lipească de pielea de pe degete şi să nu mai iasă decât dacă-ţi dai degetele pe răzătoare. aşa am hotărât să-i fac cunoştinţă pisicii rămase întregi cu unul din elefanţi (tocmai ieri, când am ieşit în oraş la fête de la musique şi am dat peste un hendrix-meets-prince-care-dă-din-fund-ca-jagger. nici nu mai zic că am dansat non-stop, că se-nţelege de la sine.). cred că sunt buni vecini, pisica e-n stânga, elefantul în dreapta, se uită unul la altul cu coada ochiului, zâmbesc şi cântă în cor (elefantul e mai răguşit, dar dumneaei are destul de multă forţă şi-i acoperă suav notele false):(a, azi pisica şi elefantul au citit împreună, câte un rând fiecare, articolul lui kostea despre street delivery şi le-a părut rău că n-au fost şi ei acolo.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu