din conferinţa rostită cu prilejul acordării premiului nobel :
"I credit poetry, in other words, both for being itself and for being a help, for making possible a fluid and restorative relationship between the mind's centre and its circumference, between the child gazing at the word "Stockholm" on the face of the radio dial and the man facing the faces that he meets in Stockholm at this most privileged moment. I credit it because credit is due to it, in our time and in all time, for its truth to life, in every sense of that phrase."
and now, ladies and gentlemen, the pitchfork:
The Pitchfork
Of all implements, the pitchfork was the one
That came near to an imagined perfection:
When he tightened his raised hand and aimed with it,
It felt like a javelin, accurate and light.
So whether he played the warrior or the athlete
Or worked in earnest in the chaff and sweat,
He loved its grain of tapering, dark-flecked ash
Grown satiny form its own natural polish.
Riveted steel, turned timber, burnish, grain,
Smoothness, straightness, roundness, lenght and sheen.
Sweat-cured, sharpened, balanced, tested, fitted.
The springiness, the clip and dart of it.
And then when he thought of probes that reached the farthest,
He would see the shaft of a pitchfork sailing past
Evenly, imperturbably through space,
Its prongs starlit and absolutely soundless -
But has learned at last to follow the simple lead
Past its own aim, out to an other side
Where perfection - or nearness to it - is imagined
Not in the aiming but the opening hand.
(din Seeing Things, Faber and Faber, London, 1991)
ei, şi după această furcă imagine a perfecţiunii şi călătoare în spaţiu şi timp, nişte greble cu care baudelaire îşi face curat în grădina devastată de furtunile inamicului timp (în "l'ennemi"):
Ma jeunesse ne fut qu'un ténébreux orage,
Traversé ça et là par de brillants soleils;
Le tonnerre et la pluie ont fait un tel ravage,
Qu'il reste en mon jardin bien peu de fruits vermeils.
Voilà que j'ai touché l'automne des idées,
Et qu'il faut employer la pelle et les râteaux
Pour rassembler à neuf les terres inondées,
Où l'eau creuse des trous grands comme des tombeaux.
la lyon or să fie furtuni şi ploi. ieri au început nuits de fourvière, iar spectacolele au loc în aer liber, în amfiteatrul galo-roman de pe colina care păzeşte oraşul. în caz de ploaie, artiştii sunt la adăpost, iar spectatorii primesc pelerine şi stau aşa, înghesuiţi unii în alţii, până la aplauze. încă nu ştiu dacă mă duc azi sau mâine la o world-opera, o rescriere a flautului fermecat făcută de membrii unei orchestre colorate şi fff bune dintr-un cartier al romei. i-am văzut pe-o parte din ei cântând ieri live la emisiunea aia de pe france inter şi mi-au plăcut enorm. mozart în italiană, operă cu tobe africane şi tot felu de nebunii. petra magioni (de la musica nuda) o să cânte şi ea, iar producţia muzicală e semnată de bob ezrin (producător al albumelor lui lou reed, nine inch nails, pink floyd etc.). probabil c-am să merg, am să răcesc puţin şi gata.
(a, ieri am mâncat în sfârşit la restaurantul "girafa care şchiopătează". n-a fost mare lucru, o terină de saint-jacques şi-o fiertură destul de bună de fructe de mare. pusesem ochii pe restaurantul ăsta de prin septembrie, numai şi numai pentru nume. parcă îs una din domnişoarele alea care-şi aleg laptopu după design..)
11 comentarii:
E superb The Pitchfork, într-adevăr, accurate and light. Şi sînt convins că S. Heaney a spus printre cele mai frumoase cuvinte la primirea Nobelului, deşi am citit doar cîteva din cuvîntările premianţilor.
Greblele lui Baudelaire le găsisem şi eu, mi se par amuzant de excesive :)
(Şi eu sînt, de fapt, un fost abonat BCU. De aceea, plimbatul printre rafturi prin bibliotecile din Qc e pentru mine o libertate ameţitoare :). Să ştii că nici la Biblioteca Academiei nu era mai vesel: ultima dată cînd am fost, Doamna de la Xerox mi-a făcut nişte xerocopii prea mici, lipseau literele de la începutul şi de la sfîrşitul rîndurilor, am rugat-o să le facă din nou, mi-a spus să completez eu literele lipsă - un vrai travail de bénédictin, mai lipsea să-mi sugereze să fac şi anluminuri : )
ce dreptate ai cu bcu-ul! dezamagirea mea a fost cu atit mai mare cu cit profitasem inainte de biblioteca en libre accès de la Institutul Francez din Iasi. Solutia mea a fost ca am renuntat total la serviciile bcu, compensind cu Institutul Goethe si Institutul Francez.
m-ai facut curioasa cu dl Heaney, o sa caut mai multe de el:-)
alexandru, cu tramvaiul a fost parcă mai uşor. deşi şi grebla a avut de oferit surprize nebănuite.
în general la noi în biblioteci nu e prea vesel. când eram mică şi mergeam la asachi (aia municipală), urlau garderobierele că de ce n-am gaică la haină, în liceu descoperisem o filială pustie în cartierul păcurari (cu case vechi şi tare frumoase, invadate de ţigani), iar în facultate ce să mai zic. că probabil m-am certat cu toate bibliotecarele peste care-am dat, în afară de doamnele de la "goga" din cluj, care-s nişte doamne:) şi când am văzut că-n germania, vara, lumea umblă desculţă în bibliotecă şi se-aşază printre rafturi, am zis că nu-i adevărat..
raluca, mă bucur că ţi-am făcut cunoştinţă cu domnul heaney:)
bcu marele chin al anilor de facultate :) de renuntat n-am renuntat dar mă enerva si pe mine la culme să nu pot cauta cartile de una singura
apropo de girafa la versailles am fost si eu in doua braserii de dragul numelui Au Chien qui Fume si Au Chat qui Prise si n-am fost dezamagita
cat despre grebele lui baudelaire si cea a lui heaney o prefer pe a ultimului
iar dincolo de Pitchfork imi place
Twice Shy
Her scarf a la Bardot,
In suede flats for the walk,
She came with me one evening
For air and friendly talk.
We crossed the quiet river,
Took the embankment walk.
Traffic holding its breath,
Sky a tense diaphragm:
Dusk hung like a backcloth
That shook where a swan swam,
Tremulous as a hawk
Hanging deadly, calm.
A vacuum of need
Collapsed each hunting heart
But tremulously we held
As hawk and prey apart,
Preserved classic decorum,
Deployed our talk with art.
Our Juvenilia
Had taught us both to wait,
Not to publish feeling
And regret it all too late -
Mushroom loves already
Had puffed and burst in hate.
So, chary and excited,
As a thrush linked on a hawk,
We thrilled to the March twilight
With nervous childish talk:
Still waters running deep
Along the embankment walk.
gala, ştiu de au chien qui fume, da n-am fost niciodată.
mulţumesc pentru poem,e foarte frumos (un fel de champs élysées mai rafinat:). de ce nu te joci şi tu cu noi de-a p.d.s.-ul?
luiza
şerci de invitatie, dar să-mi faci instructie mai intai
a, e simplu. în fiecare sâmbătă pui pe blog un poem. şi din când în când, e şi cu temă. de exemplu, următoarea temă o să fie stabilită de domnu de la hunopolis:)
ok, vin si eu cu voi la cautat poeme, sa ma anuntati care e tema de sambata viitoare; merci de invitatie
sâmbăta viitoare e la liber:)
n-am inteles nik din povestea asta cu grebla, but i'm too proud to admit it ;)))
ei, asta nu-i nimic pe lângă ce-a ales pobby pentru următorul p.d.s. à thème :)
Trimiteți un comentariu