enervări şi admirări

aflu de-abia acum că bruce nauman a luat leul de aur la bienala de la veneţia. cum a trebuit să scriu acum câteva luni un text despre nauman şi beckett pentru muzeul de artă contemp de aici, i-am văzut vreo 6 videouri, am conspectat cataloage şi albume, am citit interviuri şi articole. îmi place mult de el, e înfiorător de deştept şi crecă dacă aş intra în vreuna din instalaţiile lui labirintice, aş leşina.

pe 15 iunie a fost ziua lui matei călinescu. a împlinit 75 de ani, nici nu-mi vine să cred (că sunt atât de mulţi). zilele astea recitesc a citi a reciti cu maare bucurie. iar obs cult au un dosar care îi e dedicat. lamulţiani, monsieur le père de zacharias!

tot în obs cult, un articol al iuliei popovici despre idioata acuzaţie de plagiat a gabrielei lupu (cronicăreasa teatrală din cotidianul, care de obicei zice ce vede ea la teatru şi cam atât). respectiva îl acuzase pe purcărete că a plagiat o piesă de pe broadway. ca şi cum o piesă de teatru e o lucrare academică la care tre să adaugi note de subsol. iulia popovici pune lucrurile la punct cu multă pricepere şi, după părerea mea, şi cu multă dreptate. aşa cum a făcut-o anul trecut şi cu anti-comunismul şi poliţia memoriei. cât de mult mă bucur când citesc articole atât de bine scrise, cu care, pe deasupra, mai sunt şi de-acord :)

apropo de comunism, mă scot din sărite TOATE articolele lui claude karnooh (mai nou l-am găsit pe blogul ăla nesuferit de revistacultura.ro). am fost la o conferinţă de-a lui acu vreo 2 ani şi-am rămas blocată într-un mare semn de întrebare (şi unu de exclamare) când l-am auzit cum ne explica ce s-a întâmplat de fapt la noi înainte de 89 şi cum suntem prea naivi ca să ne dăm seama că am fost victimele capitalismului, nu ale comunismului. hai sictir (and go back to france).

cum 16 iunie e ziua din ulysses, pun aici o minunăţie de replică de-a lui joyce despre romanul lui: "i've put so many enigmas and puzzles that it will keep the professors busy for centuries arguing over what i meant, and that's the only way of insuring one's immortality." nu mai pun şi ce-a zis sarraute despre joyce şi proust, ca să n-o huiduim cu toţii.

scrisorile către fiul inexistent îmi plac aşa de mult, încât nu le citesc niciodată până la capăt din prima. reiau, cântăresc, şi pe la a treia a patra tură, reuşesc să ajung la ultima frază. ce l-aş mai zgudui pe fiul ăla dacă m-aş mai întâlni o dată cu el (prima oară a fost vara trecută, într-un avion groenlanda-islanda, da mi se înfundaseră urechile şi nu prea aveam chef de conversaţie). aş vrea să fiu fiica adoptivă a tatălui fiului inexistent. sau măcar nepoata de-a doua.

săptămânile astea tot citesc despre citit. şi nu mă mai satur.

e ziua lui olivier, aşa că fug. (de ce se nasc aşa mulţi oameni în iunie??)

update: am câştigat la poker (cu jetoane!), deşi nu mai jucasem dintr-a şaptea. ce realizare.