post-air

sâmbătă a ajuns pedeseu aşa de târziu pentru că şi eu am ajuns târziu. dimineaţa am mers cu americancele la marché de la mode vintage (să fie clar, la mine movu nu se-asortează niciodată cu verdele, da mor după hainele de'altădat). dac-aş fi ajuns acolo când aveam 15 ani şi eram extremdehippie, aş fi cumpărat o saltea şi n-aş mai fi plecat de-acolo. aşa, am vrut o rochie 70s, am luat o rochie 70s, am plecat.
am plecat la air. mai întâi la lectura din tom sawyer. teribil, extraordinar, minunat, îmi aminteam totu! deşi am citit cartea aia pe la 9 ani, crecă mi-a plăcut aşa de mult încât am ţinut minte scene şi replici întregi. textu a fost ales şi citit foooarte fain de denis podalydès. sub sticla aia de seră se făcuse o căldură mortală, dar copiii s-au mutat lângă scenă şi-au ascultat cuminţi până la capăt. (a, şi de ce au ales ei tocma tom sawyer? pentru că romanul are o traducere nouă în franceză şi treaba asta merita sărbătorită :)


(domnii ăştia simpatici sunt maeştri brutari şi-au împărţit pâinici copiilor după lectură)

după tom sawyer urma o pauză de-o oră până la brendel. n-am avut ce face şi m-am dus la bilete, să văd dacă mai sunt locuri pentru întâlnirea cu juli zeh. nu mai erau, am fost trecută pe lista de aşteptare et, en plus, je me suis fait draguer par un pauv mec, un tip de vreo 50 de ani care venise să ia bilete pt el şi nevastă-sa (!!!!) la arielle dombasle citind o nuvelă inedită de-a lui duras. nici nu mi-am dat seama că despre mine vorbea când a zis: poftim, din cauza dvs. am greşit codul pin.. dup-aia a continuat cu: vai, da la şarmu pe care-l aveţi, n-ar trebui să fiţi pe nici o listă de aşteptare. m-am făcut brusc acră aşa cum ştiu eu mai bine, i-am aruncat o replică de strepezit dinţii şi-a plecat fără să mai spună nimic. şarm, auzi. sper măcar că nevesti-sii i-a plăcut de arielle.

buun, şi-acu ajungem la alfred brendel. am ştiu eu c-am să-l iubesc. când să pună piciorul pe scenă, s-a împiedicat cumplit, iar toată sala şi-a ţinut răsuflarea. paul holdengräber (cel care urma să modereze întâlnirea), l-a luat repede de braţ şi l-a condus până la scaun. aplauze furtunoase. (flashback: eu ieşind în pas alergător din sala de colocviu de la braşov, alunecând şi căzând pe spate chiar în faţa distinşilor membri din comisie, care ieşiseră în pauza de cafea - nu ştiu dacă radu vancu mai ţine minte -. muşina culegându-mi lucrurile din poşetă care aterizaseră cât mai departe unele de altele, bodiu întrebându-mă dacă am păţit ceva. ceilalţi hohotind în barbă. întotdeauna m-a înduioşat stângăcia, mai ales pentru că eu o practic cu atâta succes.) s-a râs mult la întâlnirea asta, s-a vorbit de literatură şi muzică, de absurd, nonsens, umorul din muzica clasică (brendel spune că e esenţial şi că a fost trecut prea multă vreme cu vederea), de greşelile de teorie muzicală din dr. faustus (nu se ştie de ce adorno nu l-a corectat niciodată pe mann, deşi scriitorul îi citea frecvent pasaje din romanul la care lucra), despre edward gorey (imagine my thrill), despre zelig (imagine my double thrill). brendel a avut ultimul concert la finalul anului trecut. acum pictează, scrie, îşi vede de treburile lui. nu plănuisem să mai trec pe la masa cu dedicaţii, dar n-am rezistat. a trebuit să mă duc după să-i spun cât de mult mi-a plăcut de el şi cât de mult ţin la zelig şi la gorey. i-am întins un cd cu bach (italian concerto şi chromatic fantasia and fugue). a semnat, am povestit despre zelig, după care s-a uitat la coperta cd-ului. l-am ales pe cel bun, întreb. da, e una din înregistrările mele preferate, zice zâmbind. triple thrill.
(paranteză pentru moderator. când l-am văzut pe paul holdengräber, mi-am zis "i wanna be like him when i grow up". e directorul programului de întâlniri publice de la new yourk public library, ştie vreo 5-6 limbi străine, îţi vine cu citate din cohen sau din beckett când nu te-aştepţi, face panaramă, ştie să întreţină discuţia, ştie să facă pe inocentu, e sâsâit, dispare în spatele interlocutorului ca să apară apoi cu câte-o întrebare genială. le-a luat interviu până acu lui zizek, clinton, rushdie, grass, mailer etc. zici că s-a născut ca să facă ce face. vreau şi eu să mă nasc pentru aceeaşi chestie :D).



and now, let's talk about saša. saša, i know you'll be reading this eventually (with your mother and all ;), so i'd better write it in english (even though my english is not as good as my french, but still, it's better that my german..). i wanna be polite. otherwise you'll just see your name and think i said terrible things about you. so, saša stanišić (i had the impression that everybody got his name wrong, these french people...) was invited, together with nancy huston and antonio ungar, to speak about what it's like to write from the point of view of the child. did i like nancy huston? of course not. i read her novel, l'empreinte de l'ange, a while ago and thought it was just boring and lackind any kind of spark. nancy huston tries very hard to be interesting (and the french adore her, there were big rounds of applause after almost everything she said), but fails big time. she doesn't have a sense of humour, she's dry as the sirocco. anyway, saša and antonio did a very good job. they both wrote beautiful texts for this debate ("beauty, gravity, horror" and "the untamable point of view of the child karim", karim being ungar's child:). in fact, saša's text was very touching (with the story of him being a little child hidden in a cellar from the bombardments, a child who had to learn from a spider that had a web in that cellar what is it like not to be afraid..). he also spoke about how a writer has to be careful and not over-control his child character, how literature is there for things never to be forgotten.. at the end of this debate, i was mad at the french for loving nancy huston so much and i absolutely wanted to read ungar's book, las orejas del lobo, but bought so many books that week that i had to stop somewhere.. afterwards, i went as a groupie to meet saša. i didn't even had his book, because i left it in romania. i just wanted to say hi. so i said hi. and saša was very very nice. he said he was wondering whether i was going to come or not. so we talked and talked about how much my friends like his novel, about how i read only the first 30 pages and found it too good to be read in a hurry, until i noticed a queue of impatient people waiting to have their copies signed. saša said he was probably gonna come to romania this fall, but wasn't sure (so, how about that, saša?), asked me to say hi to vera and then i had to go, as people got really angry with me keeping saša busy. anyway, if you're coming this fall, we'll throw a literary party for you and we'll speak about your novel all night long drinking tea and milk. just kiddin. if you come, we'll show you around. and you'll get to meet vera (in fact, i'll get to meet her as well) :)

and since today is the 1st of june, i have two gifts for all the kids out there that were kids when i was one too.
first of all, some toys, courtesy of john zorn.
and then, something that needs absolutely no introduction: