sâmbătă, 20 iunie 2009

p.d.s. paişpe ("poeţii zboară una-două")

JEAN RICHEPIN
Baladă

Fie grizetã sau marchizã,
În scump velur sau în coton,
Surâde-i vieţii! Pune mizã
Pe ea, al cãrei vesel ton
E-ntre azur şi roz bonbon
Când eşti amantul celor nouã
Surori, – c-aşa e de bonton:
Poeţii zboarã una-douã.

Ci vie zilele de crizã
Când te subţii şi ai fason
De fluture, ucis de-o brizã
Sau strãbãtut de-un lung frison.
Bei apã,-n loc de anason,
O gaurã i-adaugi, nouã,
Curelei, şi, la tur, bazon:
Poeţii zboarã una-douã.

Cã Muza ţi-e o blondã Lizã
Sau Urania cu blazon
Celest, – o dulce vocalizã
Emit, ca pasãrea-n sezon
Eroticesc: un galeş zvon,
Când, noaptea, le hrãneşti cu rouã
Şi-ţi faci din claia lor gazon:
Poeţii zboarã una-douã.

Închinare
Zburase, Prinţe, şi Villon
La drumul mare! Vechi sau nouã,
Muzele,-n zbor, le ţin ison
Celor ce zboarã una-douã.

poemul e din antologia clepsidra cu zăpadă (concoctată magistral de şerban foarţă, pentru polirom).
la el asortez un mingus, pentru că aşa sună în urechile mele viaţa când e "-ntre azur şi roz bombon":



şi aşa:



(deschid paranteza. plecasem azi la part-dieu să-mi cumpăr o pereche de sandale pe care le văzusem în vitrină acu trei zile. în metrou, mă gândeam că totuşi îmi pare rău că am luat de pe masa de lângă xeroxul de la bibliotecă un semn de carte care-mi plăcuse foarte mult. cineva îl uitase acolo, deci n-ar fi trebuit să-l iau. am descoperit acasă că era de la o carte scrisă de biografa lui borges. daa, deci îmi şi părea rău, da nici nu l-aş prea fi dus înapoi. concluzia era că, dacă mai am totuşi dileme dintr-astea morale, e de bine. şi-atunci aud acordeon. scot căştile, aproape de uşă stătea un domn la vreo 40 de ani, mic de statură, îndesat, cu pielea închisă la culoare, tricou bej băgat în blugi şi-o privire la locul ei. cânta o melodie pe care n-o ştiam, ceva aşezat, un fel de declaraţie de capitulare. acordeonistul era, mai mult decât sigur, român. de când s-a făcut cald, văd ţigani români peste tot, cerşetori cu plozii după ei, lipiţi de zidurile clădirilor sau la gurile de metrou. nu pricep cum au ajuns aici, atât de mulţi. acordeonul mai cântă o vreme, lumea îşi vede de-ale ei, iar mie mi se pune un nod în gât, mă fac atât de mică încât văd numai pantofi, şosete şi călcâie. nu pricep ce se-ntâmplă. acordeonul tace şi o fetiţă de vreo 10 ani cu ochelari şi părul prins în coadă umblă cu o cutiuţă printre scaune. între timp, eu mă fac mare la loc, dar am ochii plini de lacrimi, ca şi cum o plapumă uşoară, aşezată peste ploape, ar împiedica lacrimile să curgă. fetiţa trece pe lângă mine, nu pot să mă mişc, se duce la tatăl ei, sunt cât pe ce să coboare, într-o secundă ajung lângă ei, scot din portofel singura bancnotă pe care o am, una de 5 euro, i-o întind fetiţei. se uită amândoi la mine cu o căldură şi-un mulţumesc care mă topesc de tot. mă întorc la loc, se anunţă staţia următoare, îşi mai întorc o dată privirea spre mine şi coboară. plapuma de pe pleoape coboară şi ea, nu mai văd bine, mi se pare că tocmai am asistat la filmul vieţii lor, că am văzut cum au ajuns aici, unde locuiesc, ce mănâncă, de ce nu se întorc.. nu înţeleg exact ce-a fost cu mine în metroul ăla, ce-a fost cu acordeonul, cu tatăl şi fetiţa, dar mi-e dor de ei, aş vrea să ştiu unde stau, să-i duc fetiţei prăjituri de la brutărie, să-i întreb dacă sunt bine.

nu mi-am mai luat sandale. am intrat la fnac şi-am ieşit cu 5 dvd-uri şi-un cahiers du cinéma despre woody, pentru că am decis săptămâna trecută că e regizorul meu preferat şi nu-ncape discuţie. închid paranteza.)

15 comentarii:

flavius spunea...

Servus...
Frumos la tine aici... sa descopar atita poezie... Şi parca era... "Şalul e şarpele Isadorei", nu? Şerban Foarţă... Ce amintiri...
Toate cele bune!

Pobby spunea...

cam asa imi suna si mie...
"o dulce vocalizã
Emit, ca pasãrea-n sezon
Eroticesc"
asta e de retinut si de cantat zilnic!

Radu Vancu spunea...

Aşadar, întâi crima şparlirii semnului de carte, apoi ispăşirea sentimentală din metrou. Dostoievskiem (Dostoiem?) care-mi aduce în minte, spre alinarea Luizei, un catren foartzian despre crimă, intitulat (dacă nu greşesc) "Argumentul erotologic":

Dacă este Dumnezeu,
Nici o crimă nu-i perfectă.
Dar nici una nu-i perfectă,
Deci există Dumnezeu.

Prin urmare, aş zice că dostoiemul tău parizian, pus sub semnul lui Borges, demonstrează existenţa lui Dumnezeu. Sau?

Radu Vancu spunea...

Pfui, ce act manque am putut comite: normal că nu poate fi "Argument erotologic" (titlu dintr-un poet de doi bani), ci eventual "Argument criminologic". Deci, cum pomeneşti de Dosto şi Borges, cum iese Freud din debara...:)

als spunea...

deci fata, cum iti zisei si pe mess: nu'sh cum ai putut sa dai CINCI euro alora, e clar k aveai plapuma pe ochi... ;)
iar asta cu nodu-n git, aibi grija k nu-i a buna, la citi romani sint acuma peste tot, unde vrei & (mai ales) unde nu vrei, risti sa ai noduri in git peste tot. poti a crede k PINA SI LA TAORMINA dai de romani?!? e o fatalitate, o tatalitate - ce mai, o criminalitate.
deci, da, crima e perfecta, n'en deplaise a notre cher ami cher ban ;)

pantacruel spunea...

cred ca woody e si regizorul meu preferat, dar eu nu as fi renuntat la sandale! nici pt lacrimile din acordeon, nici pt cahiers du cinéma despre woody. desi pe acesta din urma l-as fi rasfoit pe indelete, acolo, la fnac :)

luiza spunea...

flavius, mulţumesc de vizită. nu ştiu nici eu când s-a adunat atâta poezie, trebuie să mai fac ceva ordine pe-aici :)

pobby, dacă aş cânta zilnic toate versurile care mi se par demne de învăţat pe de rost, probabil m-aş transforma într-o jumătate e pasăre cântătoare cu ochelari :)

radu, freud ieşise din debara ca să pârască, aşa cum face el de obicei. da de data asta a zis numa o treabă general valabilă (crimele au, de multe ori, argumente erotologice), deci nu te-a dat de gol cu nimic :)
şi da, bine zici, dostoiemu ăsta al meu demonstrează foarte pertinent existenţa lui dumnezeu (pe masa de lângă xerox, în metrou şi la mine în cap). doar că dostoiemu nu e parizian, e doar lyonez :)

leo, deci fată, şi mama a râs de mine că am dat 5 euro la ţigani, da jur că mie nu mi se întâmplă de obicei, îmi vine mai degrabă să-i iau la rost decât să le dau bani. a fost o treabă ieşită din comun, nu ştiu cum să zic.. promit că nu mai fac!

panta, sandalele le văzusem numa în vitrină, şi după ce le-am luat din raft nu mi-au mai plăcut. şi crecă woody nu e regizorul tău preferat, că dacă era, ai fi vrut să-l răsfoieşti acasă, nu la fnac :)

lemondegala spunea...

si mie imi suna perfect mingus alaturi de poem:)
5 euro? :) cred ca au topait intr-o fericire toata ziua , oare i-au dat macar un euro fetitei? eu prefer sa le dau de mancare (copiiilor) cel putin asa stiu ca au primit ceva;
woody merita toate sandalele din lume :)

Pobby spunea...

acum o sa te simti vinovata daca nu le dai urmatorilor, k sigur mai sunt, si tot asa pana cand o sa privesti doar la sandale
am o veste proasta: exista crime perfecte :) concluzia?
asta k tot aparu si woody in ecuatie

als spunea...

@ pobby: exact - vezi 'crimes and misdemeanors' & 'remake-ul sau, 'match point' ;)

luiza spunea...

gala, n-aveam la mine mâncare. da nu ştiu de ce, sunt convinsă că tatăl ăla era un tată bun :)

pobby, nuuu. după ce-am văzut filantropica, am devenit necruţătoare. şi încă mai sunt. doar că de data asta a fost pe bune, nu ştiu cum să zic..

leo, în cartea mea despre woody am găsit un fragment de parodie la dosto. da cum eu citesc înainte să adorm, a doua zi mi-e imposibil să dau iar peste pagina care-mi trebuia..

als spunea...

haha
pai la dosto crek se fac cele mai tari parodii, nu'sh cine mai facuse - eco?
abea astept sa citesc si eu la pagina aia care nu se mai gaseste ;)

ps eu sint in transa dupa citirea unui pessoa 'secret' ('un singulier regard'), aparut la cr. bourgois in colectia aia care-mi place mie, 'titres' (asta era 'titre 45'); l-am luat de la fnac-u din cannes, dimpreuna cu un vila-matas din ac colectie - da pe care nu-l mai gasesc... :( -, mai mult din disperare de cauza pt k frederic mitterrand-ul de la cosasu (care se petrecea fix in timpu fest de la cannes de acu citiva ani, deci un motiv in + sa-l citesc taman la cannes) era asaaaa o zeama lunga & blabla de nu reuseam sa duc la capat niciuna din lungile-i fraze, mi se parea ca-l aud in emisiunile/reportajele lui cum lungeste aceleasi fraze cu nesfirsite enumerari & name-dropari & cocorirococouri & tremolouri, bleah!

o sa-ti trimit niste rinduri ale lui (= pessoa) scrise in franceza la 18 ani - tu verras, c'est assez surprenant...

luiza spunea...

da da, să-mi trimiţi :)

luiza spunea...

http://www.lepost.fr/article/2009/06/23/1590295_frederic-mitterrand-a-la-place-d-albanel-a-la-culture.html#xtor=AL-235

ia uite cum nu l-ai citit tu pe viitorul ministru al culturii!!! :)))

als spunea...

oh mon dieu... pai l-am citit, bietul de mine! rien a signaler ;)

ps sa nu fiu rau (HUH!?): omu a facut un film misto (= 'lettres d'amour en somalie'), a fost si-n romanik de citeva ori (o data i-am prez filmu la inst fr, al'dat m-a intervievat pt emis aia '24 heures a bucarest')), deci nu e kiar nasol...
da nu e genu meu! :)