cum fu

în primul rând, nu m-au lăsat să mă joc cu pietricelele. cică să nu mă murdăresc pe mâini. apoi, mi-au explicat, cu o cruzime ucigătoare, că degeaba am cumpărat baloane de la supermarket. pentru că ele se ridică numai dacă sunt umplute cu heliu. ciudat, am zis, când eram eu mică, funcţionau şi pe bază de oxigen de la mine din plămâni. s-a schimbat ceva între timp?
nu prea mi-au dat voie să mă plimb de capu meu. m-au scăpat, ce-i drept, într-o librărie (gilbert josephul de pe saint-michel, unde-am intrat acu 5 ani şi-am ieşit peste 4 ore, când se făcuse deja noapte). am pescuit, printre altele, un elogiu al faptului divers, musicophilia lui oliver sacks (pentru mine, o bolnavă de muzicofilie, cartea asta e mai palpitantă decât cel mai bun roman poliţist), dicţionarul egoist al literaturii franceze (pentru mine, fană de enţiclopedii subiective, volumul dantzigian de 1000 de pagini are toate şansele să se împrietenească la toartă cu piciorul patului meu. am citit deja despre gide şi montaigne. dantzig n-are nici un fel de scrupule. cinic şi erudit. enţiclopedistul ideal, adică.), true tales of american life (pentru mine, austeriană irecuperabilă, povestirile trimise pe adresa npr-ului sunt apărarea perfectă în faţa romanelor de peste 400 de pg).
m-au dus şi la teatru. joi, în montmartre, cea mai proastă piesă din viaţa mea. am râs şi-am aplaudat, numai ca să nu mă ridic şi să le zic vreo două de la obraz. vineri, spectacol-lectură. pennac a citit bartelby aşa de frumos, încât şi eu şi angela am aţipit din când în când, moarte de oboseală cum eram. după care ne-a fost foarte ruşine de ce-am făcut şi ne-am schimbat pantofii chiar în foaierul teatrului (ea a luat cizmele mele, eu adidaşii ei, mă dureau picioarele rău de tot).
am mai văzut luxembourg-ul pustiu, la 9 dimineaţa. şi expoziţia de la muzeul lux. cam slabă. un miró simpatic, les seins mouraient, doi victobrauneri. m-am amorezat de balthus, deşi ştiu că nu ăsta era scopul expoziţiei. îmi plac femeile lui disproporţionate, picioarele lor, fotoliile, culorile, ochii. acu tre să caut un album, să-l răsfoiesc când am chef.
am mai făcut senvişuri în parcul de lângă notre dame. jambon, brie, pâine proaspătă, vin, mere. a trecut pe lângă noi un domn care-a zis "et bin, c'est la grande bouffe". le-am explicat amicilor care-i treaba cu marea crăpelniţă.
tot parisul a câştigat şi de data asta. aştept revanşa.

aici am văzut sâmbătă dimineaţă un conte de noël. cică e una din cele mai vechi săli de cinema din paris. iar sartre venea acolo des. am făcut tot posibilul să evit scaunul pe care a stat.

cea mai îngustă stradă din oraş. dă în rue de la huchette, cea cu teatrul, cea mai disney stradă pe care o ştiu. plină de magazine de suveniruri şi chelneri care, dacă te văd cu o baghetă în mână, îţi propun să-ţi vândă puţin jambon.

noroc că n-am avut timp să intru. aş fi ieşit cu 5 umbrele cochete şi complet inutile.

după.
înainte.
ce se mai poartă la paris.