ricky

puneţi-l pe michel gondry să filmeze rosemary's baby, sau pe von trier să adapteze "un domn foarte bătrân cu nişte aripi enorme", sau băgaţi-l pe ken loach într-un borcan cu dulceaţă invadat de furnici şi agitaţi bine. sau, şi mai simplu, lăsaţi-l pe françois ozon să construiască un scenariu pornind de la o nuvelă de 10 pagini scrisă de rose tremain. o să obţineţi ricky, un film care e mai întâi realist-dardennian, dup-aia puţin horror, dup-aia doar bizar, dup-aia suprarealist şi hilar, pentru ca în final să aterizeze în braţele spectatorului, potolit, pe the greatest a lui cat power.
nu ştiu dacă aţi înţeles ceva din ce-am vrut să zic. ideea e că am ajuns din greşeală la avanpremiera celui mai nou film al lui ozon (la le bal des actrices nu mai erau bilete), prezent zilele astea şi-n competiţia oficială de la berlin. unii au sforăit, alţii au plecat după primul sfert de oră sau au pufăit a enervare din 5 în 5 minute. mie mi-a plăcut teribil. i-aş zice mizerabilism magic dacă m-ar întreba cineva. cum însă nu mă întreabă nimeni, nu spun nimic şi vă las cu trailerul. (a se menţiona că eu nu-l văzusem înainte de film, deci nu ştiam treaba cu aripile :)