miercuri, 18 februarie 2009

firimituri

doubt. deşi se simte piesa de teatru în spatele filmului, râzi de mori şi la final îţi mai şi pui întrebări despre credinţă, religie, îndoială. meryl e preferata mea anul ăsta, poa să ia şi-al treilea oscar, nu mă supăr. să nu se supere nici kate.
"penmanship is dying in this country!", zice ea, extrem de enervată că lumea începe să scrie cu stiloul şi nu mai ştie ce-i aia caligrafie.
"your certaintly is just a mere feeling" sau ceva de genu ăsta, zice el.
subtil, amuzant, cu philip al meu (pe care-l ochisem încă din parfum de femeie) şi cu o gaşcă de puşti simpatici. ar fi fost şi culmea să nu-mi placă.



regele alb. adio ostalgie, copilărie încremenită într-un zâmbet tâmp.
cartea asta taie în carnea vie a memoriei. n-are nimic de-a face cu alte cărţi despre comunism, trece de minune testul estetic, nu numai pe cel etic. m-am trezit râzând în hohote de una singură, după care mă zguduiam de oroare, şi tot aşa. recomand capitolele aproapesexuale: în "cifre", primul fior amoros provocat de chiloţii premiantei clasei; în "cinema", sala interzisă de proiecţie în care rulează un film erotic. a, şi "tunelul", neapărat! vorba criticului de la the times, ai impresia că puştiul-narator îţi povesteşte toate astea uitându-se în ochii tăi. mă bucur c-am cărat-o după mine şi n-am lăsat-o acasă necitită. (era să uit ceva foarte important: traducerea făcută de ildikó gábos-foarţă e-o dovadă de mare artă)


pescuit sportiv. le-am zis aşa: e-un film românesc de-l dau numa la cnp, numa marţea, numa la 21.40. şi au venit cu mine, un italian, un canadian, o nemţoaică. eu m-am hlizit la "hai, mă pisi, smile un pic" etc., iar lor le-a plăcut (şi ştiu să fac diferenţa dintre politeţe şi entuziasm). italianu s-a declarat chiar fan al lui alexandru georgescu. însă altceva am eu de povestit acum. în afară de noi 4, mai era un singur tip în sală. genial, îmi zic, filmu românesc are totuşi spectatori. ne aşezăm, facem poante, începe filmu. tipu se mută chiar în spatele nostru. bunul samaritean din mine spune: probabil că nu vedea bine din spate. deci începe filmu, văd eu bucureştiul, mă cam ia cu ameţeală de la camera lui sitaru şi simt aşa, că-ncepe fotoliul să fiarbă sub mine. nu ştiu cum să vă explic, ca şi cum el (fotoliul) era capac pentru o oală sub presiune. mă gândesc că trebuie să fie de la blugi, uneori mai are şi textila viaţa ei, se-ntinde, se desprinde, nu stă locului. mă mai fâţâi puţin, şi la un moment dat o aud pe julia, lângă mine, întorcându-se spre tip şi zicându-i ceva. brusc, pricep totul. nu fierbea nici un fotoliu. tipul era a bloody pervert/un pauv' con, săracu, cu plăceri minore şi îndelung exersate la filme "de autor", unde-i foarte posibil să vină doar nişte studente rătăcite şi bune de pipăit prin consistenţa fotoliului. de altfel, nu sunt sigură că n-a încercat ceva şi la încheietura scaunului, acolo pe unde poţi să strecori buricele degetelor ca să atingi încet bucata aia de piele dintre bluză şi marginea pantalonilor sau a fustei. ultima jumătate de oră am văzut-o agăţată de scaunul din faţă. julia însă mi-a zis că respectivul a mai încercat ceva timid spre final. la generic, noi ne-am ridicat, el s-a ridicat, eu m-am uitat la el, el se îmbrăca liniştit (avea ochelari, arăta normal). a ieşit pe uşă cu pasul cel mai firesc din lume. oare ţine jurnal? oare ne trece pe toate acolo ("în seara asta o blondă şi o şatenă cu ochelari. film din europa de est. una bună rău în film. de fapt două. de ce nu pot să pipăi şi prin pânza de proiecţie? sunt trist. şi mai şi plouă.")? una peste alta, mi-a plăcut pescuit sportiv. dar acum am o problemă cu fotoliile acoperite cu velur sau ceva asemănător (în metrou, am preferat să stau în picioare..).

debutul celor de la fanfarlo. cam prea arcade fire&beirut şi prea puţin fanfarlo.însă bowie i-a pus pe top tenul lui cu muzică nouă. o fi ştiind el ceva.

9 comentarii:

als spunea...

genial! iti dai seama k si amaritul ala iesise & zacuse acolo k sa 'pescuiasca' (= sa agate)? k doar se stie k iti trebuie rabdare :)

mi-a placut faza cu 'arata normal, avea ochelari'; de cite ori este arestat un criminal sau pervers, vecinii lui spun invariabil acelasi lucru... oare cum ar trebui sa arate un pervers k sa ne dam seama k e pervers? ;)

ps pot sa recomand postarea ta in dilema?

luiza spunea...

:)) nu ştiu de ce-am zis că arăta normal. probabil pentru că mi-ar conveni dacă perverşii şi criminalii ar avea nişte semne distinctive, să-mi dau şi eu seama când trec pe lângă unul pe stradă.

şi da, poţi să zici în dilema de pescarul-din-lyon. make him famous! :)

pantacruel spunea...

inteleg ca ai simtit dublu la filmul lui sitaru! :p

acum fara gluma,
ii dau dreptate lui als,
o postare cum rar mai gasesti pe bloguri. hipnotic-exploziva si cu poveste (cinematografica) in poveste, ca bonus :)

si nu uitati (luiza si als),
va astept cu un oscar-pariu pe blogul meu!

luiza spunea...

păi nu e meritul meu, e al pescarului :) şi vin şi la pariuri, aşa, ca la cursele de cai.

als spunea...

of, pantacruel, nu te supara, da am dat la tv-radio-preso-'pariuri' zilele astea de m-am plictisit...
:(

chiar nu mai vreau sa aud dspr oscaruri = singurul moment al anului cind cineva, in romanica, isi mai aduce aminte k exista critici de film - & NU ma refer la tine, of course!

pantacruel spunea...

als,
asa cum nu putem bate serbia fara mutu, asa nu poti tu lipsi de la pariul asta! :))

stiu ca vrei sa ia frost, dar te temi ca va lua slumdog.

macar uita-te pe clipul despre oscar pe care l-am facut si poate te mai razgandesti ;)

Cristian SÎRB spunea...

Oh, doamne, ALS, nu va mai lasati rugat atata! :)

als spunea...

louise ma biche,
da-mi voie sa postez aici recomandarea din 'dilema' de sapt asta:

"Delicioasă postarea Luizei Vasiliu de pe blogul ei (http://commonplacesandelephants.blogspot.com/2009/02/firmituri.html) legată de vizionarea, la Lyon, a filmului Pescuit sportiv – cu un mic pervers (la propriu!) în spate... Mă rog – mic la sfat, dar mare la stat."

luiza spunea...

cristian, nu s-a lăsat (prea mult) rugat. da' trebuie să îi faci o vizită lui panta. uneori ne mai mutăm şi la el în salon.

leo, "un mic pervers (la propriu)" :)) iată cât de frumos se înşiruie recomandările pe care le faci: după scrisorile către radu cosaşu, postarea de pe blog cu micul pervers :D